Crize Bursiere

1. Prezentarea conceptelor de bursa, bule speculative, crah bursier si corectie bursiera

Bursa este una din pietele caracteristice tarilor cu economie de piata pe care se ofera si se desfac dupa o procedura speciala, marfuri si valori fungibile.

Samuel Richard in “Le Nouveau Negociant (1686)”, defineste bursa sub aspectul locului “de intalnire al bancherilor, negustorilor si negociantilor, agentilor de schimb si de banca, curtierilor si a altor persoane.”

Bulele speculative sunt considerate stari temporare ale pietei bursiere rezultate in urma unor cereri excesive pe piata concomitent cu o crestere nefondata a nivelului preturilor din piata. Intuind un trend crescator al preturilor, investitorii creeaza o presiune masiva de cumparare cu scopul de a participa la profitabilitatea pietei. De regula aceste bule sunt urmate de vanzari si mai rapide in momentul in care preturile incep sa decada.

In general o bula speculativa se dezvolta incet, indreptandu-se gradual catre punctul culminant de-a lungul unei perioade de cativa ani. Dupa ce bula speculativa a atins punctul culminant, preturile incep sa scada iar investitorii cuprinsi de panica exercita presiuni masive de vanzare, ceea ce duce la o cadere si mai accelerata a preturilor din piata. In ceea ce priveste bursele de valori analistii financiari considera ca bursa se afla intr-o bula in momentul in care cursurile bursiere afecteaza economia mai mult decat economia afecteaza cursurile bursiere. Aceasta poate fi considerata o caracteristica comuna a tuturor bulelor din istorie.

Bulele speculative reprezinta un tip de fenomen investitional care demonstreaza fragilitatea psihologiei investitorilor. Investitorii isi pun sperante asa de mari in cursurile bursiere incat acestea depasesc orice reflectie rationala a valorii reale a valorilor mobiliare respective. Devreme ce bulele nu au nici un fel de substanta, la un moment dat acestea se „sparg” iar banii investiti in aceste actiuni se disipa in vant.

Un crah bursier reprezinta o cadere semnificativa a valorii totale a pietei bursiere atribuita „spargerii” unei bule speculative. Se creeaza astfel situatia in care investitorii incearca sa paraseasca piata , suportand in acelasi timp pierderi masive. In incercarea de a evita pierderi si mai mari investitorii incearca sa transmita valorile mobiliare catre ceilalti investitori. Aceasta panica ce cuprinde investitorii contribuie la decaderea bursei care in final se prabuseste si-i afecteaza pe toti. De regula crahurile bursiere au fost urmate de depresiune economica.

Legatura dintre o bula speculativa si crahul bursier este similara cu legatura dintre nori si ploaie. La fel cum pot exista nori fara ploaie dar nu poate exista ploaie fara nori , bulele sunt considerate a fi cauza iar crahurile bursiere efectul bulelor.

Este important sa se faca distinctia dintre un crah si o corectie bursiera.

Corectia bursiera poate fi considerata calea prin care piata domoleste investitorii prea entuziasti. Ca o regula generala o corectie bursiera nu ar trebui sa depaseasca o pierdere mai mare de 20% din valoarea pietei. Surprinzator insa unele crahuri au fost etichetate ca fiind corectii incluzand aici crahul american din anul 1987. O corectie nu ar trebui sa fie considerata ca atare pana in momentul in care caderea abrupta a cursurilor se opreste intr-o perioada de timp rezonabila.

2. Cauzele ce au dus la crize bursiere (crahuri bursiere):

a) cauza economica: modificarea anticiparilor pietelor

Ea se produce cand economia mondiala, mai ales a tarilor industrializate, inregistreaza un ansamblu de dezechilibre importante capabile sa antreneze teama unei recesiuni internationale, ea insasi sursa unei scaderi a profiturilor intreprinderilor si deci a cursurilor actiunilor. In schimb, somajul nu este considerat adesea un factor alarmant; de altfel, o mare întreprindere care concediaza masiv vede uneori cursul sau la bursa crescand, rentabilitatea capitalurilor fiind ameliorata de diminuarea cheltuielilor cu personalul.

b) cauza financiara: bull-urile speculative

In acest caz apare lipsa de legatura intre sfera reala si sfera financiara. Investitorii sunt motivati nu atat de valoarea intrinseca a actiunilor, cat de anticiparea generala a cresterii viitoare. Cresterea antreneaza crestere, pentru ca ridicarea cursurilor nu mai decurge decat din cumparaturile efectuate.