Defrișarea pădurilor

CAPITOLUL I. PREZENTAREA ZONEI

Comuna Rucăr se află în nord-estul județului, la limita cu județul Brașov, în Munții Făgăraș și pe cursul superior al Dâmboviței și al afluentului acesteia, Râușorul.

Rucărul este așezat în inima munților Carpați, pe vechiul drum comercial al țării care leagă Brașovul cu primele cetăți de scaun- Câmpulung și Târgoviște.

Având în apropiere munți cu înalțimi ce depășesc 2000 de metrii altitudine (Piatra Craiului, Păpușa) așezările sunt ferite de curenți, cu o climă în general uscată și caldă. Cele mai înalte temperaturi se înregistrează în luna iulie, iar cele mai joase, în luma februarie.

Nu numai cadrul geografic impresionează călătorul care trece prin zonă, ci și unicitatea florei și faunei specifice.

Clima este specifică zonelor depresionare intramontane, fiind un climat de cruțare care dispune de un aer puternic ozonificat datorat pădurilor de brad care le înconjoară, lipsita de curenți specifici văilor montane.

Comuna Rucăr este situată la contactul a cinci unități de relief, Munții Iezer-Păpușa, Munții Făgăraș, Munții Piatra Craiului și Munții Leaota .

Piatra Craiului este unul dintre cele mai spectaculoase lanturi muntoase din Carpatii Românești. Aceasta creastă de calcar lungă de 22 km este situată la est de Munții Făgăras și a primit prima data statutul de protecție ca rezervație naturală, în 1938. În 1990, Piatra Craiului a fost declarată Parc National și mai târziu sit Natura 2000 pe o suprafață puțin mai mare decât parcul, acoperind aproape 16.000 de hectare.

Motivul principal pentru protecție în temeiul legislației naționale și europene este flora și fauna unice: 30% din toate speciile de plante superioare din România au fost identificate în Piatra Craiului, din care 181 sunt incluse în „Lista roșie a plantelor superioare din Romania” ca specii endemice, rare sau vulnerabile. Mai mult, 40% din toate speciile de mamifere din România sunt prezente și 35 de specii de nevertebrate sunt endemice pentru Piatra Craiului, ceea ce înseamna ca există doar aici.

Înaltimea Pietrei Craiului se ridică de la 750 m până la 2.250 m, în pante abrupte, vârfuri stâncoase și abisuri spectaculoase, care reprezintă unele dintre cele mai bune habitate pentru capra neagră din Romania. Piatra Craiului are multe sate pitorești, bine conservate ca arhitectură locală la sud, est și în partea de nord, în consecință, zona este importantă ca destinație turistică.

Cu munții împăduriți ce se înălțau spre cerul albastru, Rucărul arata odată ca o priveliște de basm de pe o vedere, însă defrișările ilegale au transformat zona într-o urâtă cicatrice.

CAPITOLUL II. DEFRIȘAREA

Defrișarea pădurilor este una din problemele de mediu resimțite de români.

Judetul Argeș se afle printre județele în care mii de hectare sunt rase de pe fața pământului.

Argeșul nu face nici el excepție, fiind situat pe locurile fruntașe în tristul top al județelor unde codrii sunt măcelăriți fără milă pentru a fi apoi trimiși la export ca bușteni sau, cel mult, cherestea.

Dar, dincolo de faptul că pădurile sunt tăiate la ras, ilegal, o altă problemă majoră este faptul că se taie inclusiv din parcurile naționale și din zonele protejate.

Iar în momentul exploatării, nu doar pădurea este ucisă, ci și întreg ecosistemul: apele de munte, pădurile tinere, fauna și flora.

Mai nou, sub drujbele tăietorilor de pădure au căzut, în munții Argeșului, chiar și marcajele turistice. Salvamontiștii argeșeni au descoperit cu uimire, la un moment dat, că multe dintre potecile care altă dată șerpuiau printre copaci, acum înaintează printr-o mare de cioturi și un deșert de piatră. „Aveam marcaje pentru multe trasee turistice făcute, normal, pe copaci. Ne-am trezit deodată că au defrișat pădurea cu totul! Poteca se mai vede, oarecum, dar nu mai avem niciun marcaj. Unele dintre semne erau puse pe stâlpi metalici, dar nu mai sunt nici ăia! Când au intrat cu utilajele, au ras totul în jur. Am descoperit zone unde au defrișat la ras pădurea bătrână din zona mai înaltă și, ca să tragă buștenii, au trecut cu totul peste o perdea de copaci mai tineri, o perdea plantată și îngrijită de altcineva! Teoretic, cei ce exploatează pădurea, indiferent cum o fac, nu au voie să tragă buștenii prin albia râurilor, dar acest lucru se întâmplă frecvent.