Documente întocmite în urma evaluării întreprinderilor

Procesul de evaluare şi evaluarea mixtă a întreprinderii

Procesul de evaluare reprezintă o procedură sistematică utilizată pentru a estima într-o manieră credibilă o anumită valoare a întreprinderii.

Procesul de evaluare începe prin identificarea de către evaluator a întreprinderii de evaluat şi a bazei de evaluare şi se încheie odată cu raportarea către client a concluziilor.

Evaluarea întreprinderii este un proces complex şi sistemic, nici una din etapele avute în vedere neavând un scop în sine ci servind la judecata valorii finale care va fi estimată de către evaluator.

Primul pas într-o evaluare este formularea clara a obiectului şi scopului raportului pe care-l va realiza evaluatorul (echipa de evaluare). Această etapă va preciza clar, atât pentru evaluator cât şi, la fel de important, pentru client bazele şi limitele evaluării şi va elimina orice neclaritate în legătură cu speţa respectiva.

a) identificarea întreprinderii evaluate

Aceasta presupune stabilirea coordonatelor firmei ce va face obiectul evaluării: denumirea, forma de proprietate, sediul social, ramura de activitate, proprietarii, managementul etc.

b) identificarea pachetului de acţiuni evaluat

Se va stabili exact proprietatea evaluata şi proprietarul acelui pachet de acţiuni. De asemenea, se va avea în vedere marketabilitate proprietăţii evaluate, orice restricţie cu privire la tranzacţionarea respectivei proprietăţi (drept de preemţiune, acorduri de necompetiţie, orice acorduri speciale).

c) Scopul evaluării, clientul şi destinatarul raportului

Utilizarea se referă la modul în care un client foloseşte informaţiile din raportul de evaluare. Tot în cadrul acestui punct va fi prezentat clientul şi destinatarul raportului de evaluare.

d) definirea valorii estimate

Scopul procesului de evaluare este acela de a estima valoarea dreptului de proprietate asupra unei părţi din capitalul unei întreprinderi sau asupra întregului capital. Prezentarea scrisa a valorii estimate explică informaţiile selectate şi modul lor de analiză, susţine logica şi credibilitatea valorii finale.

e) data evaluării şi data raportului de evaluare

Importanţa datei evaluării a fost înţeleasă încă de la prezentarea principiilor de evaluare a întreprinderii când s-a arătat ca valoarea este estimatã la un anumit moment de timp. Ea este o funcţie de informaţiile cunoscute şi previziunile făcute numai la acel moment de timp.

Data evaluării trebuie specificata datorita faptului ca factorii care influenţează valoarea firmei se modifică permanent. Valoarea de piaţa fiind perceputa ca o reflectare a percepţiilor participanţilor pe piaţa iar schimbările care au loc pe piaţa afacerilor pot influenţa semnificativ valoarea.

Data raportului de evaluare este întotdeauna o dată prezentă, respectiv data la care s-a redactat acel raport.

f) ipoteze şi condiţiile limitative

Acestea se include în raportul de evaluare pentru:

- a proteja evaluatorul;

- a informa şi clientul şi alţi utilizatori ai raportului de evaluare.

Aceste ipoteze şi condiţii limitative definesc sfera responsabilităţii evaluatorului.

O serie de economişti, specializaţi in estimări, susţin că metodele financiare, îndeosebi cele bazate pe fluxuri de cash-flow-uri disponibile (CFD), sunt cele mai relevante în evaluarea întreprinderii.

Aţi autori consideră însă că metodele de evaluare, fie că sunt de sorginte patrimonială sau financiară, au rămas profund emipirice şi doar faptul că unele metode sunt mai folosite decât altele, le atribuie mai multă credibilitate.

Cele mai concrete neajunsuri se referă la faptul că, adesea, rezultatele sunt contradictorii ridicându-se astfel problema solidităţii suporturilor teoretice pe care se sprijină respectivele metode. Astfel, metodele patrimoniale se axează pe substanţa patrimonială, comparativ cu metodele financiare care au în vedere randamentul obţinut în urma utilizării acestuia.

Soluţia aleasă, pentru ameliorarea aspectelor semnalate, s-a concretizat în combinarea celor două tipuri de rezultate.

Metodele mixte de evaluare reprezintă, în fapt, concretizarea proporţiilor diferite în care se prpune combinarea acelor rezultate. Combinarea reprezintă în fond o evidenţiere diferenţiată a principalelor forme de manifestare autonomizată a valorii întreprinderii. Fiecare metodă mixtă prezintă o logică specifică de agregare a elementelor ce definesc la rândul lor un vector de valoare pentru întreprindere cum sunt: activul net corectat, profitul net corectat, valoarea de rentabilitate sau preţul bursier. În formula de agregare, coeficienţii de ponderare sunt, deseori, expresia intuiţiei şi a artei evaluatorului în estimarea incertitudinii asociată fiecărui element de calcul. Coeficienţii dau dimensiune aprecierii evaluatorului pentru contribuţia fiecărui element, considerat, la valoarea globală a întreprinderii. Metodele hibride (mixte) de evaluare sunt expresia demersului logic şi a artei evaluatorului, confruntat cu incertitudinea asociată întreprinderii şi a valorii acesteia, în găsirea răspunsului cel mai fiabil. Metoda aleasă şi coeficienţii de ponderare fac parte din secretul profesional al evaluatorului.