Eficiența în Activitatea Bancară

PREZENTARE POWER POINT

CAPITOLUL 1. Considerații generale privind eficiența în domeniul bancar

1.1 Aspecte introductive privind eficiența bancară

Băncile, ca şi în cazul oricărei societăți comerciale care îşi desfăşoară activitatea pe baza criteriului de profitabilitate, țin sub observație permanentă obţinerea de profit net în condiţii de riscuri specifice (evoluţia economică generală, restricţii impuse de banca centrală, insolvabilitatea, structura financiară a băncii), de care orice instituție bancară trebuie să ţină seama în desfăşurarea activităţii sale.

Profitabilitatea este un indicator relevant în ceea ce privește poziţia competitivă a unei bănci pe pieţe bancare şi al calităţii managementului său, şi totodată asigură sănătatea sistemului bancar.

Într-o abordare mai tradiţională băncile apar ca și societăţi comerciale primitoare şi distribuitoare de capital. În ipostaza lor de intermediari în relaţia economii - investiţii, băncile desfăşoară atât activităţi de mobilizare a resurselor agenţilor economici sau persoanelor fizice, temporar disponibile, cât şi de distribuire a acestora sub forma așa numitor credite, în cadrul unui echilibru relativ între operaţiunile pasive şi active proprii.

Pornind de la acest aspect dobânda reprezintă practic sursa principală de venit şi este evident că profitabilitatea unei bănci este cu atât mai mare cu cât diferenţa între dobânzile încasate şi cele plătite este mai mare. Cu toate acestea, îşi gestionează banii din mai multe surse/ramuri la costuri diferite şi îi plasează ulterior în economie prin acordarea de credite sau achiziţionarea de titluri de valoare, obţinând venituri diferenţiate. Structura operațiunilor pasive exercită o puternică influenţă asupra costului resurselor, iar cea a activelor ce compun portofoliul bancar determină volumul veniturilor obţinute.

În ceea ce vizează practica bancară – bazată pe constituirea de depozite şi acordarea de credite – constituie în prezent doar o parte din activitatea tipică a băncilor, fiind adesea şi cel mai puţin profitabilă. Pragul maxim/sursele majore de profitabilitate ale băncilor sunt tranzacţionarea pe pieţele financiare şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor. Această schimbare în structura profitului băncilor a avut un efect de ameliorare a profitabilităţii fără majorarea riscului de credit tradiţional care rezultă din portofoliile de credite.

Făcând un paralelism cu alte domenii, activitatea bancară este una extrem de particulară dacă se au în vedere atât funcţiile cât şi caracteristicile de extremă volatilitate a majorităţii produselor şi serviciilor bancare motiv pentru care în managementul bancar legătura direct proporţională dintre profit şi risc este obligatorie. Băncile acţionează în condiţii de incertitudine mai mult decât organizaţiile non-bancare atât în domeniul resurselor care nu au o stabilitate cuantificabilă cât mai ales în domeniul plasamentelor care conţin un factor de risc prin natura lor.

Instituțiile în cauză aspiră cu certitudine un profit cât mai mare din activităţile lor şi, în egală măsură, minimizarea riscurilor, de aceea performanţa bancară conduce la determinarea solidităţii băncii, a gradului de expunere a acesteia în faţa diverselor categorii de risc şi mai apoi a nivelului de eficienţă al acesteia.

Din aceste considerente diagnosticul financiar asupra activităţii bancare are două componente:

- diagnosticul rentabilităţii (rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea economică);

- diagnosticul riscurilor (riscul de exploatare, riscul financiar, riscul de faliment).

Valoarea investiției depinde atât de mărimea profitului obținut de bancă, cu alte cuvinte de eficiența utilizării capitalului acționarilor și a resurselor atrase, cât și de riscurile asumate și ce perspectivă oferă viitorul. Acestea sunt ilustrate în Figura nr.1.

Figura nr. 1. Factori de care depinde valoarea investițiilor realizate de o bancă

(Sursa: Stoica, M., Management bancar, Editura Economică, București, 1999, p 169)

Făcând comparație cu entitățile economice, instituțiile bancare au totuși o serie de particularități, cele mai multe concepte si tehnici de evaluare a eficienței s-au dezvoltat pentru întreprinderile orientate spre profit da care se pliază și pentru analiza eficienței băncilor.