Cuprins
- CAP 1. MONEDA EURO-INTRODUCERE 3
- 1.1 EURO: FUNDAMENT, DESIGN, PAŞI IMPORTANŢI CE AU PUS BAZELE EURO 3
- 1.2 TRECEREA DE LA ECU LA EURO 5
- CAP 2. EURO: MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ 7
- 2.1 UTILIZAREA EURO PE PLAN INTERNAŢIONAL 7
- 2.2 CARACTERISTICILE MARILOR MONEDE INTERNAŢIONALE 10
- 2.3 FUNCŢIILE EURO ÎN PLAN INTERNAŢIONAL 12
- CAP 3. ROLUL ŞI IMPORTANŢA MONEDEI EURO CA MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ 16
- CONCLUZII 20
- BIBLIOGRAFIE 22
Extras din proiect
Cap 1. Moneda Euro-introducere
1.1 Euro: fundament, design, paşi importanţi ce au pus bazele euro
Revoluţia monetară întruchipată de euro implică mai mult decât eliminarea a 11 monede naţionale şi distribuirea unor bancnote colorate şi monede în întreaga Europă. Aceasta atrage după sine unificarea pieţei comune de bunuri şi servicii a Uniunii Europene, modificări structurale majore în ţări grevate de imprudenţa fiscală şi reorganizarea politicii monetare în unele dintre cele mai avansate economii industrializate ale lumii. Euro a invadat aproape fiecare sector din economia mondială, definind termenii alegerilor şi dezbaterilor politice majore şi bulversând mediul internaţional al afacerilor. Euro reprezintă o “creatură” profund neînţeleasă, în special în rândul persoanelor din afara graniţelor Europei, care au avut puţine motive să se gândească la euro înainte de introducerea sa. Această lispa de familiaritate provine din două motive:
a) Depărtarea geografică a mediului European
b) Guvernele Uniunii Europene nu au depus aproape nici un efort pentru a explica euro şi rostul ei persoanelor din afara graniţelor Europei.
Trebuie remarcat faptul că milioanele de dolari cheltuiţi în campanile de informare din interiorul Uniunii Europene au făcut ca nici măcar europeanul de rând să nu se simtă prea bine informat în legătură cu euro. Prin urmare este necesar să fie prezentate “fundamentele euro”.
Euro (EUR sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (U.E) şi succede ECU (European Currency Unit sau unitate monetară europeană). Această valută a fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, atunci când monedele naţionale ale ţărilor participante au încetat să existe în forma lor deplină, devenind simple subdiviuni ale monedei europene. Bancnotele şi monedele naţionale au continuat să fie folosite în ţările respective , până la introducerea noilor bacnote şi monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile monede şi-au păstrat valoarea legală până la data limită de 28 februarie 2002 .
Moneda euro este divizată în 100 de cenţi sau centime. Semnul pentru moneda unică este litera E cu două linii orizontale, clar marcate, inspirat din literatura grecească epsilon, ca referinţă la leagănul civilizaţiei europene şi la prima literă din cuvântul Europa. Liniile paralele repezintă stabilitatea euro.
Simbolul euro a fost creat la Comisia Europeană iar conceperea acestuia trebuia să satisfacă trei criterii:
- Să fie un simbol uşor de recunoscut al Europei;
- Să poată fi uşor de scris de mână;
- Să aibă un design plăcut.
Mai mult de zece monede au fost desenate. Dintre acestea zece au fost supuse aprobării publicului, iar două dintre acestea s-au distanţat clar în preferinţele acestuia. Dintre ele, Jacues Santer, preşedinte al Comisiei Europene şi comisarul european însărcinat cu euro, Yves-Thibault de Silguy, au ales varianta finală. Abrevierea oficială a monedei unice este EUR, termen înregistrat la Organizaţia Internaţională Pentru Standardizare (ISO). Ferestrele şi porţile ce domină aversul fiecărei bacnote simbolizează spiritual European de deschidere şi cooperare. Cele 12 stele, desenate pe bancnote, reprezintă dinamismul şi armonia Europei contemporane. Referitor la monedă, pe o faţă a acestora vor fi reprezentate grafic simbolurile naţionale asupra cărora a decis fiecare stat membru. Faţa Comună a tuturor monedelor, desenată de Luc Luycx de la Monetăria regală belgiană, repezinta o hartă a Uniunii Europene, pe un fond de linii transversal la care sunt ataşate stele. Monedele 1, 2, 5, eurocenţi pun accentual pe locul Europei în lume, în timp ce monedele de 10, 20 şi 50 eurocenţi descriu Uniunea ca o grupare de naţiuni individuale. Monedele de 1 şi 2 euro sugerează Europa fără graniţe.
Bacnotele euro sunt tipărite în şapte cupiuri: 5, 10, 20, 50, 100, 500 de euro fiecare, având o mărime şi o culoare diferită. Portugalia a fost prima ţară care a decis să nu tipărească bancnotele de 500 şi 200 euro, deoarece au o valoare mult mai mare decât vechile bancnote, astfel că, probabil, portughezii nu le vor utiliza.
În evoluţia monedei unice euro s-au concretizat paşi importanţi care au pus bazele euro, şi anume:
- 18 aprilie 1951- semnarea Tratatului de la Paris
- Martie 1957- semnarea tratatelor de la Roma
- Decembrie 1969- Summit la Haga
- 1971-1973- abolirea sistemului de cursuri fixe
- Martie 1979- crearea Sistemului Monetar European
- 1 iulie 1990- înfiinţarea Uniunii Monetare Europene
- 12 ianuarie 1994- crearea Institutului Monetar European
- 1 ianuarie 1995 Uniunea Monetară se extinde
- Decembrie 1995- euro devine denumirea oficială a monedei unice
- 1 iunie 1998- constituirea Băncii Centrale Europene
- 5 ianuarie 1999- lansarea euro
1.2 Trecerea de la ECU la EURO
Funcţionarea Sistemului Monetar European s-a bazat pe o monedă ECU şi pe definirea cursurilor pivot ale monedelor, faţă de ECU, precum şi pe un mecanism de intervenţii pe piaţa valutară. Denumirea monedei ECU provine de la denumirea engleză European Currency Unit şi evocă o monedă franceză veche confecţionată din aur, care a circulat în Franţa, în secolul al XIII-lea şi care era rezervată marilor demnitari. Moneda ECU era construită pornind de la un coş de monede al ţărilor participante la sistem iar ponderea fiecăreia în definirea ECU depindea de nivelul PIB al fiecărei ţări şi de volumul schimburilor comerciale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Euro-Moneda Internationala.doc