Evaluarea sistemului de control intern în activitatea bancară

1. Auditul bancar. Introducere

Economia de piata presupune un sistem bancar sanatos care sa orienteze disponibilitatile financiare ale persoanelor fizice si juridice, in directia desfasurarii de activitati economice profitabile si a dezvoltarii sociale in ansamblu.

In societatile bancare, controlul propriu intern are un rol deosebit pentru a asigura un echilibru in raportul risc/performanta. Controlul financiar propriu la o societate bancara este organizat sub forma controlului financiar preventiv si a controlului financiar de gestiune si se desfasoara potrivit prevederilor existente in cadrul institutiilor publice.

Experienta societatilor bancare din tarile dezvoltate a aratat ca, pe langa acest control intarn, este necesara infiintarea unui compartiment specializat de audit intern, serviciu incadrat tot cu personalul de specialitate, care asigura un control mai obiectiv, deoarece nu este implicat in vreun fel in activitatile pe care le auditeaza.

Auditul intern nu exclude auditul extern, importanta acestuia fiind recunoscuta de catre Legea 58/1998 care prevede ca fiecare banca va numi un auditor independent, acesta putand fi exclusiv o societate de expertiza contabila. Legea prevede ca bilantul contabil al unei banci sa fie publicat dupa aprobarea sa de catre Adunarea Generala a Actionarilor cu opinia auditorului independent (extern).

Auditul bancar reprezinta complexul de activitati care au ca obiectiv controlul la nivelul diverselor structuri de conceptie si executie ale unei banci, buna gestiune si pastrare a patrimoniului, cat si corecta aplicare a deciziilor luate.

In tarile cu un sistem bancar puternic, care aduce profituri uriase, literatura de specialitate ridica importanta controlului si auditului la un nivel deosebit. Marile banci aloca sume importante acestei activitati, au creat in structura lor interna compartimente, servicii si chiar directii independente de control si audit.

2. Sistemul de contabilitate si de control intern

Conform definitiei auditului intern, „auditul intern este o activitate independenta si obiectiva care da unei entitati o asigurare în ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor o îndruma pentru a-i îmbunatati operatiunile, si contribuie la adaugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajuta aceasta entitate sa îsi atinga obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control, si de guvernare a întreprinderii, si facând propuneri pentru a le consolida eficacitatea în ceea ce priveste eficacitatea si îmbunatatirea eficientei managementului riscului si a proceselor de control si de conducere”.

Standardul de audit nr 400 “Evaluarea riscurilor si control intern” precizeaza urmatoarele: “auditorul trebuie sa obtina o intelegere suficienta a sistemelor contabil si de control intern pentru a planifica auditul si dezvolta o abordare eficienta a acestuia. Auditorul treuie sa foloseasca rationamentul profesional pentru evaluarea riscului de audit si sa stabileasca proceduri de audit pentru a se asigura ca riscul este redus pana la un nivel minim acceptat”.

Din acest enunt rezulta continutul complex al atributiei auditorului privind:

- luarea in considerare a riscului de audit, a riscului inerent si a riscului de nedetectare;

- evaluarea riscurilor si stabilirea unor proceduri si tehnici de audit pentru detectia si micsorarea fiecaruia la un nivel cat mai scazut;

- intelegerea sistemului contabil;

- intelegerea sistemului de control intern in vederea derularii planului si programului de audit

Pentru auditor este vital sa cunoasca atat sistemul contabil al companiei auditate, deoarece cu ajutorul acestui sistem sunt produse situatiile financiare care fac obiectul auditului, cat si sistemul de control intern al acestuia, deoarece el este cel care ajuta la buna fuctionare a sistemului contabil.