Evoluția asigurărilor

Existenta diferitelor riscuri de-a lungul timpului au determinat oamenii sa descopere si sa aplice diferite mijloace de protectie impotriva acestora.Asemenea mijloace au la baza prevenirea, asistenta si prevederea.

Prevenirea constituie cel mai bun mijloc de protectie, dar nu este intotdeauna posibila, mai ales daca riscurile sunt generate de fortele dezlantuite ale naturii.

Asistenta reprezinta o actiune ce vizeaza repararea daunelor. Ea este incerta sin u intotdeauna suficienta, neputand repara decat partial- si momentan pagubele suferite.

Prevederea implica constituirea anticipata a unor resurse pentru nevoi viitoare.Cea mai reusita si mai eficienta metoda de prevenire o reprezinta asigurarea.

Asigurarea trebuie delimitate de autosigurare, care consta in crearea de rezerve proprii, ce urmeaza sa fie folosite numai in cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora.

O caracteristica importanta a asigurarii consta in faptul ca are la baza principiul- mutualitatii, potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compenseaza pagubele suferite.Ea poate fi definita ca un accord de vointa intre asigurator si asigurat, prin care asiguratorul ofera asiguratului protectia pentru riscurile ce si le-a asumat, obligandu-se sa acorde asiguratului contravaloarea daunelor in limita sumei asigurate in cazul producerii riscurilor, in schimbul platii de catre asigurat a primei de asigurare.

Principalele probleme legate- de conceptul de asigurare pot fi abordate sub aspect juridic, economic si financiar.

Asigurarea sub aspect juridic

Forma juridica ii este conferita de contractul de asigurare, ce reprezinta legea partilor, precum si de legea propriuzisa.Acestea sunt complementare si constituie sursele din care decurg drepturile si obligatiile in materie de asigurari.

Contractul de asigurare reprezinta un act juridic, prin care asiguratul se obliga sa plateasca societatii de asigurare o prima, asiguratorii obligandu-se sa-si asume riscul producerii unui anumit eveniment si sa plateasca beneficiarului o despagubire, in limitele stabilite in contract.

Principalele aspecte juridice ale ractului de asigurare sunt:

- caracterul consensual;

- caracterul sinalagmatic;

- caracterul aleatoriu;

- caracterul succesiv;

- caracterul de adeziune;

- caracterul oneros.

Caracterul consensual al contractului este relevat de faptul ca acesta se incheie numai prin consimtamantul partilor.

Caracterul sinalagmatic este determinat de faptul ca partile contractante isi asuma reciproc anumite obligatii.In principal, asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia cuvenita, dupa producerea evenimentului asigurat iar asiguratul sa fac declaratii exacte si sa-si achite primele.

Caracterul aleatoriu este determinat de faptul ca partile implicate in contract nu cunosc in momentul incheierii acestuia efectele sale, respectiv beneficiile rezultate.De exemplu in cazul unei asigurari de bunuri, unde asiguratorul se obliga sa plateasca despagubirea in cazul producerii unei daune a carei cauza reprezinta un risc asigurat. Daca riscul se produce iar valoarea pagubelor depaseste valoarea primelor platite de asigurat , acesta obtine un beneficiu in urma asigurarii. Daca riscul nu se produce atunci beneficiul revine asiguratorului care isi pastreaza primele de asigurare aferente.