Evoluția CEC Bank în economia românească

Introducere

CEC bank este o bancă universală ce ofera diferite servicii atât persoanelor fizice cât şi celor juridice. Serviciile oferite de Cec Bank sunt diverse printre care amintim credite, depozite, servicii bancare electronice, carduri , librete, transferuri, cash- management, fonduri de investiitii, finantari/ refinantari structurate/ proiecte.

Evoluţia CEC Bank în România poate fi considerata drept una de importanţă majoră, având în vedere rolul pe care l-a avut şi îl are această instituţie în evoluţia economică a României.

În decembrie 1989, revoluţia din România a dus la prăbuşirea regimului Ceauşescu şi la angajarea ţării în tranziţia postcomunistă spre un sistem politicdemocratic bazat pe economia de piaţă. Daniel Dăianu sintetizează în felul următor situaţia ţării la startul tranziţiei: „La sfârşitul anilor '80, economia românească, ţara, oamenii ofereau un tablou dezolant. După mai mult de patru decenii de industrializare forţată, competitivitatea economiei se afla la nivelul cel mai scăzut în cadrul „ligii comuniste”, dezechilibrele dintre sectoare şi penuria erau în creştere, suferinţa oamenilor era inimaginabilă; România era cu mult în urma ţărilor vecine în ceea ce priveşte premisele instituţionale necesare pentru tranziţia postcomunistă, pregătirea psihologică a populaţiei pentru schimbări sociale şi baza socială a reformelor către economia de piaţă.”

Evoluţia CEC Bank a fost una marcată de la înfiinţare până în prezent,de diferite etape, unele mai uşoare, altele mai dificile, dar permanent ancorate şi în strânsă relaţie cu destinele acestei ţări şi naţiuni.

Rolul băncilor în economie

Activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani, banca “cumpărând” bani şi suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, “vânzând” apoi banii acumulaţi şi percepând dobândă, câştigurile regăsindu-se în diferenţa între dobânda percepută şi dobânda bonificată .

Rolul băncii este de prin plan în economie, în societate, aceasta favorizănd tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigurând efectuarea plăţilor şi schimbul valutar. De asemenea, banca permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti; reprezintă actorul principal pe piaţa capitalului.

Rolul complex pe care băncile îl joacă în economie, atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi al relaţiilor în spaţiul economic şi territorial, se concretizează în cele trei funcţii esenţiale ale băncii:

a) atragerea fondurilor sub formă de depozite, în vederea plasării şi fructificării;

b) plasarea fondurilor, investirea acestora, prin acordarea de credite sau achiziţionarea de titluri la vedere;

c) efectuarea de încasări şi plăţi, precum şi furnizarea de servicii bancare şi financiare.

Cele mai multe din aceste instituţii financiar-monetar-bancare au fost constituite pentru a sprijini modernizarea economiei româneşti. În acest scop s-au înfiinţat şi alte bănci şi instituţii de credit ce au determinat dezvoltarea sectorului agricol, această ramură fiind predominantă în economia românească. O dată cu dezvoltarea industriei şi comerţului, au fost înfiinţate bănci şi pentru aceste sectoare, ori alte instituţii financiare şi-au înfiinţat departamente pe aceste ramuri. Infuzia de capital era şi autohtonă şi străină, atât de stat, cât şi privată. Mica producţie (agricolă, industrială, meşteşugărească şi comercială) era susţinută în mod deosebit, mai ales prin credite preferenţiale, dar şi prin alte produse, servicii şi facilităţi bancare şi fiscale. Astfel au fost preluate de către stat unele datorii agricole şi industriale (prin conversii) oferindu-se în acest fel posibilităţi de lansare în economia capitalistă pentru care România era un pretendent serios încă în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Într-o economie de piaţă, instituţiile bancare practică operaţiuni din cele mai complexe şi variate. În prezent şi în România, câmpul de activitate a băncilor este mult dezvoltat prin produsele şi serviciile realizate pentru cei ce activează în domeniul economic, dar nu numai. Băncile au devenit organisme atât de indispensabile, încât o economie naţională fără asemenea instituţii nu mai poate fi concepută.

Istoric CEC Bank

Originile CEC Bank se regăsesc în eforturile elitelor politice şi economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a pune ordine în finanţele publice ale tânărului stat român, rezultat în urma Unirii din 1859.

CEC Bank este continuatoarea activităţilor iniţiate de prima instituţie de credit public din România – Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni – şi a celor desfăşurate, începând cu anul 1881, de cea mai importantă casa de economie care a activat în sistemul bancar românesc – Casa de Economie - transformată în anul 1932 în Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale.

În domeniul caselor de economii, primul proiect aparţine lui Costache Bălcescu şi a fost publicat în 1845. Acesta cuprindea “statutele cassei de păstrare şi împrumutare”, care urma să se fondeze prin “sloboda subscripţie particulară în oraşul Bucureşti”, fiind însoţit şi de o expunere de motive. Trebuie menţionat faptul că proiectul a fost inspirat după statutele caselor de economie din Franţa şi a celei din Braşov, înfiinţată în 1835.

În planul de organizare al creditului, publicat în 1864 ca anexă la bugetul statului, sunt menţionate instituţiile financiare, într-o ordine ce sugera urgenţa înfiinţării lor. Astfel, prima apare “Banca Fonciara”, urmată de “Banca de Scont şi Circulaţiune”, “Casa de Economie”, “Casa pentru înlesnirea micilor agricultori şi meseriaşi”, “Muntele de Pietate” şi “Casa de Depozite şi Consignaţii”.