Evoluția procesului inflaționist în România și provocări actuale

Introducere

Încă de la bun început, de când au apărut banii, inflaţia a parcurs diverse etape până şi-a atins punctul culminant în secolul XX, creşterea generalizată a preţurilor în situaţia în care puterea de cumpărare scade din cadrul pieţei. Această teorie tumultoasă, de-a lungul timpului a atras atenţia gânditorilor şi a oamenilor politici prin evoluţia sa. În acest moment există claritatea că nici-o ţară nu a scăpat de acest fenomen şi în continure ea afectează bunul mers a vieţii economice, sociale şi politice.

În timpul acesta, inflaţiei i s-au oferit destul de multe caracteristici şi definiţii din partea multora, o sa ne oprim să evidenţiem o reprezentare generală în acest moment. Ea este generalizată de cele mai multe ori cu o creştere a preţurilor şi reprezintă un dezechilibru monetar, atunci când masa monetară devine mut mai ridicată decât cererea de bani.

Capitolul 1: Inflaţia

1.1 Începuturile inflaţiei

Încă de la bun început, de când au apărut banii în economia de schimb, s-a manifestat cu intermitenţă în toate etapele de dezvoltare a societăţii, pentru a atinge punctul de referinţă cu renunţarea la etalonul-aur aflat la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui mondial pe fondul crizelor economice, politice, sociale şi militare în condiţiile creşterii rolului statului în economie. Din aceste motive, subiectul se încadrează într-o problematică cu o deosebită importanţă de acum la sfârşit de mileniu II şi început de mileniul III, când societatea informaţională îşi face tot mai simţită prezenţa în toate domeniile de activitate, când valoare este percepută ca o informaţie despre un bun sau serviciu prin raportare la mediul economic şi când banii se dematerializează tot mai mult de la o zi la alta.

Fiind, înainte de toate, un fenomen monetar, caracterizarea inflaţiei trebuie să se facă în legătură cu formele istorice pe care le-au cunoscut banii.

Mai exact, inflaţia s-a desfăşurat sub forma devalorizării banilor-metale preţioase. În aceste circumstanţe, avea loc separarea conţinutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de conţinutul lor real (mai mic, diminuate prin falsificări repetate şi pe căi diverse).

A doua formă istorică de inflaţie constă în inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur. Atâta timp cât banii de hârtie înlocuiau realmente aurul monetar, mişcarea semnelor valorii oglindea legile circulaţiei banilor-aur cu valoare deplină, precum şi mărimea acestora. Dacă banii de hârtie întreceau însa propria lor măsură, respectiv cantitatea de bani aflată în circulaţie o depăşea sensibil pe cea care rezultă din raportul dintre masa aurului monetar şi etalonul aur, atunci surplusul de bani de hârtie antrena creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor aflaţi în circulaţie.

Prin prăbuşirea etalonului aur s-a adus în faţă premisele unei noi forme de inflaţie-inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în aur şi/sau neconvertibili în general. Acum existenţa funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială. În condiţiile în care singurele elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în bună funcţionare a sistemului monetar, inflaţia poate să apară şi, în fapt, apare ca un proces ce “iese” din cadrul normalului monetar, ca un excedent de ofertă monetară.

Formele de inflaţie au fost destul de diferite în timp şi spaţiu. Ele s-au diversificat şi mai mult o dată cu falimentul economiilor de comandă din ţările foste socialiste şi cu opţiunea lor de trecere la un nou sistem economic .