Evoluția și dinamica cheltuielilor publice

I N T R O D U C E R E

Bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al oricărei ţări, fiind expresia unui tip specific de relaţii financiare „relaţii bugetare” care se manifestă în procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale de la nivel naţional şi de la nivelul unităţilor sale administrativ-teritoriale.

Bugetul public cuprinde în structura sa, un sistem unitar de bugete, si anume:

-bugetul de stat;

-bugetele locale;

-bugetul asigurărilor sociale de stat;

-bugetele fondurilor speciale;

Bugetul de stat este elaborat şi administrat de Guvern şi aprobat de Parlament, prin lege. El cuprinde veniturile şi cheltuielile repartizare prin legea bugetară anuală.

1. Noţiunea de cheltuială publică

Obiectivele finanţate de către gurvernul unui stat se referă atât la sfera materială, cât şi la cea nematerială. Prin efectuarea cheltuielilor publice, statele contemporane îşi îndeplinesc o serie de funcţii interne şi externe.

Cheltuielile publice reprezintă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia

Acestea constau în plăţi efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: acţiuni socio-culturale, servicii publice generale, întreţinerea armatei şi a domeniului militar, securitatea socială, acţiuni economice, ordinea publică internă etc.

În România, cheltuielile publice socio-culturale cuprind, de obicei, următoarele arii de acţiune:

• sănătate;

• învăţământ;

• religia, cultura şi tineretul;

• asistenţa socială (pensii, alocaţii, indemnizaţii, ajutoare);

• ajutorul de şomaj;

• pensii suplimentare;

• alte cheltuieli publice socio-culturale;

În ceea ce priveşte resursele de finanţare pentru cheltuielile cu acţiuni socio-culturale, acestea pot fi de natură internă sau externă, publică sau privată, aşa după cum urmează: fonduri bugetare, veniturile populaţiei (impozite, taxe, contribuţii, accize), veniturile instituţiilor social-culturale etc.

Cheluielile publice constau în indicatori care se aprobă prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprimă limita maximă aprobată a nivelului de finanţare a diferitelor nevoi cu specific colectiv.

2. Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

2.1 Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

În ultimul timp, conţinutul cheltuielilor publice s-a diversificat continuu, mai ales datorită mutaţiilor survenite în planul activităţii instituţiilor şi al rolului statului, ajungându-se ca sistemul acestora să înglobeze şi unele cheltuieli specifice, menite să servească drept instrumente de influenţare asupra evoluţiei societăţii.