Evoluții ale Activității Bancare de Retail în România de la Origini Până în Prezent

Cap 1 Activitatea bancară de retail în România

1 1 Generalități privind conceptul de retail banking

Termenul de ”retail banking” provine din limba engleză și înseamnă „activitate bancară cu amănuntul”, astfel, prin acest termen se consideră activitatea bancară întreprinsă cu populația Băncile se axează în ultimul timp pe segmentarea clientelei ceea ce a condus și la o reconsiderare a noțiunii de retail banking

Activitatea bancară de retail se caracterizează printr-un număr mare de conturi, clienți și tranzacții, o multitudine de produse și servicii bancare, un nivel ridicat de cooperare între bănci, firme și comercianți dar și o dependență strânsă față de evoluția noilor tehnologii Cu toate acestea însă, a suferit o serie de modificări esențiale în ultima perioadă, sub presiunea factorilor economici, politici, sociali şi tehnologici

Cu toate acestea, devine din ce în ce mai dificil identificarea activităţilor unei bănci de retail În primul rând datorită faptului că în prezent băncile combină activităţile de retail cu cele corporative, iar în al doilea rând deoarece tehnologia a facut ca băncile să furnizeze o gamă largă de servicii financiare de retail la un nivel înalt de inovare si îmbunătăţire pentru clienţii lor

Activitatea de retail a devenit un obiect important de preocupare a marilor bănci, din perspectiva strategiilor de dezvoltare

Majoritatea băncilor de retail sunt instituţii private, iar activităţile de retail sunt cele mai competitive şi atractive pentru bănci deoarece :

- asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate (marjele nete de dobândă sunt mai mari);

- clienţii - persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din cauza puterii de negociere mai reduse;

- resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la randamente mai reduse decât alte alternative de plasament;

- oferă o dispersie a riscului de lichiditate;

”Retail banking-ul va rămâne domeniul cu cele mai mari oportunităţi de dezvoltare atât în sfera economisirii şi investirii cât şi în sectorul creditării” , a apreciat fostul preşedinte al BCR, Nicolae Dănilă, care a adus ca argumente creşterea economică durabilă, creşterea continuă a veniturilor populaţiei, rata inflaţiei în scădere spre o valoare cu o singură cifră, gradul scăzut de îndatorare a populaţiei de numai 15 %, comparativ cu peste 70- 80% în ţările din Uniunea Europeană

1 2 Particularități ale activității bancare de retail în România de la origini

Fundamentele schimbărilor în economia româneasca s-au pus după evenimentele din decembrie 1989, atunci când a fost schimbat regimul politic socialist-comunist Pâna în 1989, economia românească era condusă de directivele planului național unic Aceste evenimente au reprezentat şi momentul creării structurii bancare pe doua nivele şi inceputul reformei bancare în România

Banca Naţională a redobândit funcţiile tradiţionale ale unei bănci centrale, iar operaţiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei bănci comerciale nou înființate, Banca Comercială Română, din noiembrie 1990 Sistemul bancar românesc s-a transformat continuu, absorbind o parte din inflexiunile evoluţiei economiei romaneşti

Reforma a dat naştere la un sistem bancar nou, diferit fundamental atât la nivel operaţional, cât şi la nivel structural faţă de sistemul care s-a desfășurat până în 1990

Reorganizarea sistemului bancar românesc s-a orientat pe următoarele direcţii :

- restructurarea băncilor aflate în dificultate, însă pentru care acţionarii noi sau cei existenţi au reusit să asigure resursele financiare necesare redresării (Banca Agricola, Banca Dacia Felix);

- eliminarea din sistem a băncilor nedurabile (Banca Turco-Româna, Banca Româna de Scont, Banca Columna, etc ), prin procedurile legale aferente

Tot legat de restructurarea sistemului bancar, și mutaţiile în ceea ce priveşte natura proprietăţii, reprezintă un alt element important, înregistrându-se o creştere a numărului de societăți bancare private şi ponderii capitalului privat în industria bancară românească şi în mod deosebit a capitalului străin