Factori de influență al ratei creditelor neperformante

INTRODUCERE

Definiția creditelor neperformante diferă de la o țară la alta, iar inexistența unui standard general acceptat reprezintă o problemă în cazul comparațiilor la nivel internațional. Unele dintre cele mai frecvent utilizate definiții sunt cele ale Fondul Monetar Internațional. Conform Ghidului de compilare al Indicatorilor de Stabilitate Financiară(FMI, 2006) se recomandă ca creditele să fie clasificate ca neperformante atunci când ratele și dobânzile scadente nu au fost plătite mai mult de 90 zile și plățile pentru dobânzi întârziate cu trei luni sau mai mult, au fost capitalizate (reinvestite în valoarea principalului), refinanțate sau rulate (adică plata a fost întârziată prin acord).

În timpul ultimei crize financiare de proporții și în anii care au urmat, statele au înregistrat o creștere a creditelor neperformante. Deteriorarea calității portofoliului de credite afectează performanța generală a băncii, pun în pericol capitalul băncii și pot să conducă la insolvabilitate. În cazul creșterii creditelor neperformante pe un anumit sector al sistemului bancar, este amenințată stabilitatea financiară a întregului sistem. În același timp, apetitul bănciilor față de risc și managementul acestuia produc efecte pozitive asupra economiei reale atâta timp cât sunt calibrate cu prudență. Astfel, înțelegerea factorilor de influență ai creditelor neperformante este importantă atât pentru bănci, cât și pentru autoritățile de reglementare.

Motivați de creșterea creditelor neperformante, precum și de impactul negativ al riscului de credit pentru stabilitatea financiară atât a băncilor individuale, cât și a sistemului bancar, precum și a activității economice, această lucrare studiază empiric factorii determinanți ai creditelor neperformante din statele emergente ale Uniunii Europene. Prezintă interes grupul statelor emergente, din care face parte și România, întrucât în aceste țări băncile sunt principalii furnizori de capital pentru întreprinderi, și nu bursele de valori. Stabilitatea sistemului bancar este una dintre condițiile prealabile majore pentru creșterea economică a fiecărei societăți, deoarece băncile joacă un rol vital în alocarea de capital de la agenți suficient de capital către participanții cu deficit de capital în economică a societății.

Analiza noastră se bazează pe un eșantion de 10 țări(România, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Grecia, Letonia, Lituania, Estonia) în perioada 2008 - 2017. Cercetarea noastră cuprinde factorii macroeconomici recomandați de literatura de specialitate. Cu ajutorul regresiei de timp panel, constatăm care dintre factorii selectați sunt semnificativi din punct de vedere statistic și care nu sunt corelați cu rata creditelor neperformante.

1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Literatura de specialitate și studiile empirice grupează factorii de influență ai ratei creditelor neperformante în două categorii: factori instituționali, care mai sunt numiți și factori la nivel microeconomic sau factori specifici băncilor și factorii macroeconomici(Abid și col., 2014; Dimitrios

și col., 2016; Klein, 2013; Louzis și col., 2012; Nkusu, 2011; Skarica, 2014). Factorii instituționali se referă la reglementările și supravegherea instituțională, întrucât afectează comportamentul băncilor și managementul riscului. Pe de altă parte, variabilele macroeconomice influențează bilanțurile debitorilor și capacitatea acestora de a rambursa datoriile contractate(Louzis și col, 2012).

Factorii macroeconomici cu cel mai mare impact sunt creșterea economică, inflația, ratele dobânzii, rata șomajului, cursul de schimb și modificări ale indicilor prețurilor locuințelor și ale prețurilor acțiunilor(Buncic & Melecky, 2012). Toți cercetătorii sunt de acord cu privire la impactul semnificativ din punct de vedere statistic și negativ al creșterii economice asupra ratei creditelor neperformante(Abid și col., 2014; Beck și col., 2013; Dimitrios și col., 2016; Makri și col., 2014; Messai&Jouini, 2013; Radivojević și col., 2019; Skarica, 2014; Tanasković&Jandrić, 2015). O economie în creștere este asociată cu rate ale ocupării forței de muncă ridicate și cu creșterea veniturilor și cheltuielilor. Așadar, creșterea economică reală și rata ocupării sunt variabile care influențează în sens invers rata creditelor neperformante. În strânsă legătură cu aceste variabile, Dimitrios și colab. (2016) constată că decalajul de producție impactează puternic și negativ rata creditelor neperformante.

Studiile arată că între rata șomajului și rata creditelor neperformante se stabilește o relație puternică și pozitivă(Berge & Boye, 2007; Dimitrios și col., 2016; Messai&Jouini, 2013), în sensul că o creștere a șomajului în rândul populației duce la reducerera capacității acestora de a-și rambursa datoriile contractate. Rinaldi & Sanchis-Arellano (2006) analizează creditele neperformante ale gospodăriilor populației pentru un grup de țări europene și oferă dovezi empirice conform cărora venitul disponibil, șomajul și condițiile monetare au un impact puternic asupra creditelor neperformante. Totodată, Radivojević și col.(2019) demonstrează că rata șomajului nu este o variabilă semnificativă, motivând că băncile nu acordă credite persoanelor fără un loc de muncă.

Impactul inflației asupra ratei creditelor neperformante poate fi atât pozitiv, cât și negativ. Pe de o parte, o creștere a inflației poate conduce la scăderea valorii reale a împrumutului conform relației lui Fisher, ceea ce are un impact pozitiv asupra ratei creditelor performante în sensul scăderii acesteia(Abid

și col., 2014; Rajhal, 2016). De asemenea, dacă analizăm curba lui Phillips, observăm că inflația este corelată negativ cu rata șomajului. Pe de altă parte, inflația afectează veniturile reale ale debitorilor, reducâdu-le semnificativ dacă acestea nu cresc mai mult decât creșterea prețurilor. Din această perspectivă se stabilește o relație directă între inflație și rata creditelor neperformante, cum a fost și în studiul lui Messai&Jouini(2013) și Skarica(2014). Acest studiu indică faptul că efectul ratelor dobânzilor mai mari datorate inflației și condițiilor economice în declin, asociate de obicei cu creșterea inflației, prevalează asupra impactului pozitiv pe care îl poate avea inflația asupra capacităților de întreținere a datoriei ale debitorilor. Din cauza efectelor potențiale diferite ale inflației, Tanasković&Jandrić(2015) constată că inflația nu influențează semnificativ rata creditelor neperformante.

Creșterea ratelor dobânzii, care sunt în mare parte variabile, afectează contractanții de credit, în sensul reducerii capacității acestora de a-și onora obligațiile de plată la scadență, ceea ce duce la înregistrarea unor rate a creditelor neperformante ridicate. Relația pozitivă între rata creditelor neperformante și rata dobânzii este validată din punct de vedere statistic(Abid și col., 2014; Beck și col.,

2013; Messai &Jouini, 2013).