Falsificarea și contrafacerea monedelor și bancnotelor

SECŢIUNEA I

Apariţia şi evoluţia timpurie a banilor

Banii, ca măsură a valorii şi ca instrument de circulaţie, de plată şi de economisire, mijlocesc evaluarea producţiei şi a consumului, precum şi circuitul valorilor materiale, asigurând evidenţa generală a avuţiei naţionale, a producţiei materiale şi a valorii nou create.

Fiind un produs necesar al procesului de schimb, banii au apărut spontan pe o anumită treaptă a dezvoltării societăţii, ca o consecinţă a anumitor relaţii de producţie istoriceşte determinate.

Istoria banului a început, probabil, atunci când omul a realizat că, în loc să producă prin propria sa muncă obiecte de necesitate curentă, le poate obţine printr-un schimb. La început, relaţiile economice se desfăşurau sub forma trocului dar, odată cu intensificarea relaţiilor economice, trocul a devenit insuficient şi astfel a apărut o nevoie stringentă de a obţine o standardizare a valorii, care constituie fundalul pe care apare, în forma sa primitivă, banul.

Banul este deci, un mijloc recunoscut şi acceptat de plată, care trebuie să îndeplinească trei condiţii:

-să permită compararea valorică a obiectelor;

-să permită schimbul de produse chiar şi între persoane care nu au nevoie de produsul specific al celuilalt;

-că permită acumularea de valoare în timp.

Banul primitiv a cunoscut trei etape în evoluţia sa.

“Tool money” - banul reprezentat de diverse obiecte de folosinţă, obiecte preţioase şi rare, alimente; “tool money” au reprezentat o gamă infinită de obiecte: arme (cuţite, în Congo; armuri, în Persia; scuturi, în triburile celte); obiecte casnice (ace de păr, în China; pungi din piele, în Persia; haine şi pături, la unele triburi de indieni din Canada; tolbe în Africa şi Indonezia) etc.

Omul însuşi a devenit în anumite perioade negre ale istoriei valoare de schimb, ban-sclavia practicată multe sute de ani în diverse zone ale lumii legaliza valoarea de schimb a omului pe forţa sa de muncă.

Epoca metalului şi apariţia marilor civilizaţii ale omenirii în China, Valea Indului şi Asia Mică, duc la scăderea folosirii obiectelor-echivalent şi înlocuirea acestora cu metalul, fiind cunoscută o perioadă îndelungată de convieţuire a acestora.

Descoperindu-se tehnica topirii metalelor, acestea erau folosite iniţial sub formă de lingouri, cu dezavantajul că în cadrul unui schimb, fiecare lingou trebuia “cântărit” şi, după caz, tăiat în bucăţi de diferite dimensiuni (greutăţi) a constituit pasul decisiv în apariţia monedei. Iniţial, pentru obţinerea lingourilor s-au folosit cele mai diverse metale, în funcţie de zăcămintele naturale specifice fiecărei zone însă, pe parcurs, singurele metale folosite au fost bronzul, aurul şi argintul.

Descoperirile arheologice şi cercetările efectuate pe teritoriul ţării noastre au condus la ideea că primul metal folosit ca echivalent general a fost arama. După obţinerea, prin turnare, a bronzului, acesta fiind mai rezistent la uzură, ia locul cuprului în cadrul schimburilor.

Folosirea termenului de “monedă”, prezentă în mai multe limbi, se pare că vine de la faptul că atelierul unde se confecţionau piesele metalice, fusese instalat alături de templul zeiţei Juno Moneta din Roma

Importanţa economică şi socială a banilor fiind sesizată încă din

antichitate, emisiunile monetare au devenit un atribut inalienabil al puterii

statale pretutindeni, din Roma până în China. Tot astfel, va rămâne şi continuă să reprezinte un monopol de stat în toate ţările şi în toate timpurile, fără deosebire de orânduire.

SECŢIUNEA II

Organizarea monetară a economiei naţionale - circulaţia

banilor pe teritoriul ţării noastre

- Din antichitate până la crearea primului sistem monetar naţional

Evoluţia istorică a banilor şi a sistemelor băneşti pe teritoriul ţării noastre a cunoscut, în forme specifice, aceleaşi etape care pot fi întâlnite şi în cazul celorlalte ţări europene.

Banii şi circulaţia bănească au apărut în spaţiul carpato-danubiano-pontic încă din antichitate, dezvoltându-se apoi treptat pe măsura dezvoltării vieţii economico-sociale a poporului român. Cu toate că procesele monetare din ţara noastră au cunoscut şi unele momente de declin, ca tendinţă generală, ele au evoluat într-o direcţie progresistă şi ascendenţă. Remarcabila vechime şi continuitate a banilor şi instituţiilor băneşti şi civilizaţia creată de poporul român constituie şi ele unele dovezi de netăgăduit ale vechimii permanenţei sale pe aceste meleaguri.

Se consideră că primele monezi au circulat pe teritoriul ţării noastre încă din secolul V î.e.n., fiind reprezentate de piesele monetiforme din bronz provenite din Histria, asemănătoare cu una din primele emisiuni ale Olbiei, dar de dimensiuni mai mici. De asemenea, printre primele monezi folosite de negustorii greci în oraşele pontice şi în regiunea înconjurătoare se numără şi cele provenite din emisiunile de bronz ale Olbiei, precum şi alte monede, din metal preţios, răspândite pe atunci în lumea greacă.

Cele mai vechi monede bătute pe teritoriul României sunt cele ale Histriei, confecţionate după sistemul ponderal vechi fenician (drahme din argint, cu greutate de circa 8,3 g, oboli şi semioboli - ca monedă divizionară). Având în vedere că aceste monezi au fost emise în mod oficial, de autoritatea de stat şi că au avut o circulaţie intensă, unii autori de prestigiu apreciază că este vorba, de fapt, despre primul sistem bănesc creat pe teritoriul ţării noastre.