Finanțarea dezvoltărilor imobiliare în Italia

DESCRIERE PIAŢA IMOBILIARĂ REZIDENŢIALĂ DIN ITALIA

În ţările cu o economie de piaţă dezvoltată există o mare varietate de sisteme de finanţare imobiliare, acestea constituind un segment important al pieţelor financiare.

Cele mai cunoscute sisteme de finanţare sunt :

- Modelul Sud European caracterizat prin rate ridicate ale ocupării locuinţelor de către proprietari;

- Modelul Homeowner care este tipic ţărilor scandinave şi a celor vorbitoare de limbă engleză, unde rata ocupării locuinţelor de către proprietari este de 60-70% iar statul are un rol activ în promovarea deţinerii dreptului de proprietate asupra locuinţelor ocupate;

- Modelul Balanced Tenure existent mai ales în Germania şi Austria, se caracterizează printr-o rată scăzută a ocupării locuinţelor de către proprietari, 40-50%, restul populaţiei traind în locuinţe inchiriate, acest lucru datorându-se politicii imobiliare care favorizează sectorul privat al închirierii de locuinţe, în ceea ce priveste controlul şi impozitatea chiriilor;

- Modelul Est European se caracterizează prin modul de finanţarea a fostelor ţări comuniste, în care se combină caracteristici ale modelului Sud European cu cele ale modelului Balanced Tenure.

Italia este o ţară în care se remarcă modelul sud european de finanţarea imobiliară, acesta fiind un segment important al pieţei financiare, în care rata de ocupare a locuinţelor de către proprietarii lor este în proporţie de 68%.

Modelul Sud European care apare în Italia se caracterizează prin:

- un nivel ridicat al proprietarilor locuinţelor ocupate;

- sitem de finanţare încă nedezvoltat complet;

- sectorul privat de închiriere a locuinţelor este în curs de dezvoltare, în prezent serveşte în special piaţa formată din străini cu venituri ridicate veniţi să lucreze în Italia;

- sectorul închirierilor de locuinţe sociale este dezvoltat;

- mobilitate redusă a forţei de muncă.

Criza finaciară mondială a făcut ca şi Italia să sufere pe piaţa imobiliară, astfel, preţul locuinţelor rezidenţiale a atins nivelul maxim în 2008 şi 2009, care este cu 10-15% mai mare faţă de anul 2007. Cu toate acestea în Italia piaţa financiară se redresează contrar celorlalte pieţe din Uniunea Europeană, deoarece preţurile se mişcă în favoarea cumpărătorilor, singura piaţă mai dezvoltată în această privinţă fiind Spania. Astfel, chiar dacă numărul vânzărilor de locuinţe se află în scădere, preţul acestora nu urmează acelaşi trend, menţinându-şi stabilitatea. Acest lucru se remarca prin faptul că locuinţele care sunt cumpărate ca investiţii şi cele în cautare de a se vinde sunt retrase de pe piaţă de către proprietari pentru a le menţine preţul la acelaşi nivel cu cel al anilor anteriori.

Cei care deţin proprietăţi rezidenţiale în peninsulă sunt de fapt cei care conduc piaţa imobiliară, 82% din tranzacţiile cu imobiliare sunt derivate din sectorul rezidenţial, fiind cu 22% mai mare decât în statele membre ale Uniunii Europene. Activităţile de comerţ, servicii, birouri, turism şi industrie încă reprezintă o parte limitată din piaţa totală, cu toate că interesul investitorilor profesionşti încă se axeaxă pe veniturile din investiţii (chirii) şi proprietăţi imobiliare altele decât aşa numitele first home, cum ar fi garaje şi birouri.

Criza imobiliara din Italia s-a declanşat ca urmare a decretului dat de stat şi intrat în vigoare pe 23 mai 2008, in care este specificat într-un articol care vizează imigranţii ilegali, că proprietarii care închiriază apartamente acestora riscă să facă închisoare. Din cauza acestor restrictii suferă şi imigranţii care muncest, în Italia, cu acte în regulă, fapt ce se datorează fricii pe care o au acum proprietarii în a închiria locuinţe imigranţilor.

Un raport realizat de Censis, în 2006, informa că doar 11,8% dintre imigranţi sunt proprietari, 72% dintre aceştia locuiau cu chirie, 7,5% în casa unor amici şi 8,7% locuiau la locul de muncă. În acelaşi studiu se arată că 20% dintre imigranţii care locuiau cu chirie trăiau în condiţii precare.