Finanțări în Spațiul Economic European

Introducere

Spațiul Economic European (SEE, European Economic Area) a luat ființă la data de 1 ianuarie 1994 în urma acordului semnat la data de 2 mai 1992 între statele participante la Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și statele membre UE. Acest acord pune bazele unei piețe unice guvernate de aceleași reguli de bazǎ ce au ca scop să permită mărfurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor să circule liber în cadrul SEE, într-un mediu deschis și competitiv, un concept cunoscut drept cele patru libertăți.

Prin Spaţiul Economic European, cele patru libertăţi care stau la baza pieţei interne a Uniunii Europene (libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor) au fost extinse la trei state membre AELS (Islanda, Liechtenstein, Norvegia), fără ca acestea să aibă responsabilităţile unui stat membru UE. Statele SEE/AELS trebuie să adopte acquis-ul comunitar din domeniile acoperite de Acord (legislaţia cu privire la cele patru libertăţi), precum şi în alte domenii adiacente: concurenţa, ajutoarele de stat, protecţia consumatorilor şi a mediului, politica socială, statistică.

În cadrul Spaţiului Economic European, se urmăreşte o cooperare cât mai strânsă în domenii precum cercetarea, educaţia, politica socială. Islanda, Liechtenstein şi Norvegia pot participa la anumite programe comunitare. Statele SEE/AELS contribuie la bugetele respectivelor programe comunitare şi fac parte şi din comitetele de coordonare a acestora, fără a avea însă drept de vot. Statele SEE/AELS au, de asemenea, o contribuţie financiară pentru reducerea disparităţilor economice şi sociale.

În prezent Spaţiul Economic European cuprinde peste 30 de state şi o populaţie de peste 500 milioane de locuitori.

1. Scurt istoric al Spațiului Economic European

De la înființarea AELS în 1960, Comunitatea Europeană a fost cel mai important partener comercial al acesteia. În 1972, țările AELS au semnat, cu titlu individual, acorduri de liber schimb cu CEE cu scopul de a elimina taxele vamale la importul produselor industriale. Acest scop a fost atins, în linii generale, în 1977. La mijlocul anilor ‘80, Comisia Europeană și-a lansat ambițiosul proiect al unei piețe interne complet integrată. Planul a fost stabilit prin Actul Unic European, semnat în 1986. În 1984, statele AELS și CE au adoptat o declarație privind înființarea comuna a unui Spațiu Economic European (SEE), care enumera posibilele căi de cooperare, în special în domeniul comerțului cu mărfuri.

La data de 2 mai 1992, cei 12 membrii ai Uniunii Europene împreună cu cei 7 membri ai Acordului European al Liberului Schimb, se întâlnesc în oraşul Porto (Portugalia) şi semnează Acordul privind Spaţiul Economic European, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1994.

Astăzi, Spaţiul Economic European (SEE, European Economic Area – EEA), reuneşte cele 27 state membre ale UE şi cele trei state SEE AELS (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia), în cadrul unei pieţe reglementate de aceleaşi reguli de bază, ce vizează libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi a persoanelor, cunoscute ca fiind cele patru libertăţi.

Prin acest acord UE demonstrează că nu se izolează de restul lumii. Integrarea europeană contribuie la dezvoltarea comerţului internaţional şi, prin urmare, la economia mondială. Să sperăm că alte blocuri regionale din America şi Asia vor acţiona similar.

Scopul acordului este „de a promova consolidarea continuă şi echilibrată a relaţiilor comerciale şi economice dintre Părţile Contractante, cu condiţii egale de concurenţă, şi respectarea aceloraşi reguli , în vederea creării unui Spaţiu Economic European omogen”.

Pentru îndeplinirea acest scop s-au avut în vedere realizarea cele patru libertăţi, înfiinţarea unui sistem care să asigure condiţii egale privind concurenţa pe piaţa internă şi cooperarea în domenii precum cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, protecţia mediului, educaţia şi politica socială.