Forme ale Taxelor Vamale și Impactul Lor asupra Relațiilor Economice Internaționale

Cap.1. Caracterizarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt sume de lei ce se încasează de organele vamale pentru importul, exportul şi tranzitul de mărfuri. Prin taxele vamale statul poate să protejeze economia naţională.

Plătitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice şi cele juridice care au ca activitate importul, exportul sau tranzitul de mărfuri.

1.1 .Scurt istoric

În strânsă legătură cu formarea şi consolidarea statelor în perioada de început a orânduirii sclavagiste se poate vorbi şi despre apariţia taxelor vamale.

Taxele vamale sunt practicate de mult timp fiind atestate existența și dezvoltarea impunerilor vamale precum și apariția unui regim vamal în numeroase documente istorice. Astfel, se remarcă existența taxelor ce se încasau la frontier pentru mărfuri, în momentul trecerii mijloacelor de transport prin centrele urbane în scopul vânzarii lor dar și la iesirea acestora din țară. Aceste taxe mai erau practicate și în interiorul țării la trecerea podurilor sau chiar la intrarea în orașe.

A fost o perioadă în care taxele vamale constituiau aproape sursa principală de venituri în bani dar și în mărfuri a domniilor, acestea aplicându-se pe toate mărfurile importate, exportate și în transit. Taxele vamale erau fixate prin convenții, tratate sau privilegii comerciale ce erau incheiate de domnii țărilor române cu șefii statelor cu care aveau relații comerciale dar și cu unele centre comerciale străine sau asociații de negustori. Până în cea de-a doua jumătate a secolului XVI-lea, politica vamală se caracteriza prin existența unor taxe uniforme, însă după aceea se poate onserva o schimbare totală astfel, ne mai fiind taxate egal toate categoriile de mărfuri: la unele acordau reducere vămile iar la altele se plăteau mai mult.

Datorită comerțului intern dar și a celui extern strâns legat de natura relațiilor interstatale, veniturile vămilor au crescut.

Fiind un atribut domnesc dreptul de fixare si încasare a taxelor vamale putea fi concedat parțial sau arendat oricărui mare proprietar funciar.

Dezvoltarea orașelor și a comerțului a fost stagnată odată cu perceperea taxelor vamale în țară, în centre urbane și alte localități dar și în frontier. Taxele vamale se plăteau pe valoarea și greutatea mărfurilor dacă acestea nu erau desfăcute, iar pentru vite pe cap.

Valoarea vamală nu coincide cu cea reală, aceasta reprezentând o valoare stabilită prin cutumă sau prin convenție ad-hoc intervenită între vameși și negustori.

Taxele vamale erau plătite fie în natură, fie în bani, fiind supuse vamuirii doar o parte a mărfurilor.

1.2 .Trăsăturile taxelor vamale

Taxele vamale reprezintă o altă formă a impozitelor indirecte şi se percep la import-export şi pentru tranzit. Cele mai folosite sunt taxele vamale la importuri deoarece la cele pentru export se apelează numai în situaţia în care ţara de reşedinţă a exporturilor doreşte să descurajeze exportul anumitor materii prime sau semifabricate, deficitare sau strategice pentru economia acelei ţări. Taxele vamale pentru tranzit se folosesc cu totul întâmplător, întrucât câştigul ţărilor prin taxarea tranzitului mărfurilor pe căile de comunicaţii sunt de multe ori mai mari decât eventualele taxe vamale care s-ar percepe.

Taxele vamale la import au ca scop, în principat, descurajarea sau chiar stoparea unor importuri, pentru a proteja economia indigenă de concurenţa străina, de pe o parte, iar pe de altă parte, pentru a realiza resurse financiare publice suplimentare pe seama bugetului.

Taxele vamale acţionează deci ca taxe de consumaţie, acestea incluzându-se în preţul mărfurilor importate, măsură prin care bunurile din exterior sunt fie aduse la nivelul preţurilor bunurilor similare indigene, fie peste nivelul preţurilor autohtone, pentru a le face pe acestea mai puţin competitive.

În condiţiile actuale ale economiei româneşti, taxele vamale sunt venituri ale bugetului de stat, dar un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării economice cu alte ţări, asigurând folosirea avantajelor participării României la divuziunea internaţională a muncii şi intensificarea reciproc avantajoasă a schimburilor economice, culturale şi ştiinţifice cu alte state.

Taxele vamale de import sunt cele mai frecvente si au rolul de a alimenta bugetul statului cu venituri de a limita într-o anumită măsură importul de mărfuri şi deci de a micşora posibilitatea ca mărfurile indigene să fie concurate de cele străine. Uneori, aceste taxe constituie o adevărată barieră vamală care nu permite pătrunderea mărfurilor străine în ţară. Unele state acordă altor state avantaje deosebite, cu privire la comerţul exterior stabilindu-şi şi taxe vamale de import preferenţiale, mai scăzute pentru mărfurile importate din ţările respective. Cele mai multe state ale lumii percep taxe vamale la import şi numai în cazuri de excepţie, pentru produsele deosebite şi la export. Cuantumul taxelor vamale şi durata de timp a perceperii lor sunt probleme foarte importate în teoria şi practica politicii comerciale şi financiare a statelor. Nivelul taxelor vamale asigură protecţia economiei naţionale.

Taxa vamală este cu atât mai mare cu cât condiţiile de producţie pe piaţa naţională sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor străini. De asemenea, la fixarea nivelului taxelor vamale se ţine seama de diferenţele ântre costul şi ân cele din urmă, preţul unei mărfi pe piaţa naţională şi respectiv pe piaţa externă. În vederea corectării acestor diferenţe de egalizare a nivelului preţurilor, de protecţie a unor ramuri prioritare ale economiei naţionale, a unor produse sau prohibirea unor produse, în funcţie de interesele economiei naţionale.

Taxele vamale au un caracter complex şi exercită o mare infulenţă asupra competitivităţii şi schimbului de mărfuri pe plan internaţional.