Fundamentarea decizie de finanțare a activității curente a unei societăți

Introducere

Luarea unei decizii de creditare se traduce printr-un acord sau un refuz argumentat. Cuvintele cheie în întocmirea unei analize de credit sunt: “cunoaşterea clientului“; astfel analiza de credit constă în analiza cantitativă şi calitativă a unei societăţi, în identificarea elementelor care contribuie la stabilirea capacităţii societăţii de a-şi onora serviciul datoriei; analiza de credit identifică şi evaluează riscurile, recomandă căi de minimizare a riscurilor; analiza situaţiilor economico-financiare şi a indicatorilor financiari relevă performanţa societăţii, capacitatea acesteia de a rambursa împrumutul şi de a plăti dobânda pe perioada de creditare.

Creditarea are un caracter subiectiv, însă propunerea/decizia de creditare trebuie să se bazeze şi pe aspecte obiective referitoare la cunoaşterea firmei, a activităţii acesteia şi a managementului, printr-o bună informare. De altfel, informaţia reprezintă instrumentul cel mai important în întocmirea unei bune analize de credit.

Este important ca în cadrul unei analize de creditare să fie incluse referinţe, opinii personale ale celui ce întocmeşte analiza, privind cunoasterea (personală) a clientului, a activelor comerciale ale acestuia, capacitatea sa de manager, etică, caracter, informaţii despre natura activităţii clientului (de ce are nevoie pentru a produce şi vinde produsul, aspecte de risc legate de activitatea acestuia); condiţiile în care împrumutatul îşi desfaşoară activitatea, tendinţele economice, reglementările legale privind sectorul de activitate.

Banca va întocmi o analiză de credit în vederea dimensionării corecte a nevoii de finanţare a împrumutatului, în condiţii de risc acceptabile băncii şi avându-se în vedere maximizarea profitului băncii, ca urmare a luării unei decizii corecte de creditare. Poziţia adoptată de către bancă este în funcţie de: elementele şi ricurile de orice natură legate de viitorul societăţii analizate; elementele proprii gestiunii bancare (riscuri de credit actuale, viitoare, posibilităţi de refinanţare); profitabilitatea operaţiunii; coerenţa în raport cu strategia comercială a băncii.

Este de subliniat faptul că o decizie de creditare nu poate fi integral fundamentată de manualele de creditare, tehnici de analiză şi indicatori financiari. Analistul de credit trebuie să dovedească bun simţ şi o clară judecată în întocmirea analizei de credit şi să aibă în vedere că orice amănunt poate fi semnificativ, în sensul că ceea ce nu cunoaştem poate să ne afecteze decizia de creditare.

CAPITOLUL 1

CREDITAREA BANCARĂ A IMM - URILOR

Conform Articolului 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE, categoria Intreprinderilor Micro, Mici şi Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro şi/ sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro.

Intreprinderile micro, mici şi mijlocii (IMM) joacă un rol esenţial în economia europeană, reprezentând o sursă de abilităţi antreprenoriale, inovare şi creare de locuri de muncă. În Uniunea Europeană aproximativ 23 de milioane de IMM-uri asigură în jur de 75 de milioane de locuri de muncă şi reprezintă 99% din toate întreprinderile.

Însă acestea se confruntă de foarte multe ori cu imperfecţiunile pietei. IMM-urile au de multe ori dificultăţi în obţinerea de capital sau credite, mai ales în faza de start-up. Resursele lor limitate pot de asemenea să reducă accesul la noi tehnologii sau inovare. De aceea, sprijinul pentru IMM-uri reprezintă una din priorităţile Comisiei Europene pentru creşterea economică, crearea de locuri de muncă şi coeziune socială şi economică .

1.1. Principii si reguli generale privind activitatea de creditare a IMM - urilor

În întreaga activitate de creditare, banca va respecta prevederile Legii nr. 58 / 1997 si a Normelor de creditare privind activitatea bancara, Legii nr. 34 / 1991 privind statutul B.N.R., a normelor, instructiunilor si regulamentelor emise de B.N.R. în calitatea sa de banca centrala cu atributii de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar si de plati, precum si propriile norme si instructiuni de lucru.

Operatiunile de aprobare si acordare a creditelor au la baza prudenta bancara ca principiu fundamental ce caracterizeaza întreaga activitate a bancii.

Activitatea de creditare se bazeaza, în primul rând, pe analiza viabilitatii si realismul afacerilor în vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a clientilor, respectiv de a genera venituri si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobânzii. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor atât din perioadele expirate cât si din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie sa fie avantajoasa atât pentru banca, deoarece prin extinderea si diversificarea portofoliului de credite poate obtine profit suplimentar, cât si pentru clienti, care pe seama creditelor pot sa-si dezvolte afacerile, sa obtina profit si, pe aceasta baza sa ramburseze împrumuturile si sa-si achite dobânzile. Creditele trebuie sa fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim de garantiilor constituite trebuie sa acopere datoria maxima a împrumutului catre banca, formata din credite si dobânzi.