Fundamentarea și Coordonarea Politicilor Economice în Uniunea Europeană

I. IMPLEMENTAREA PACTULUI DE STABILITATE ŞI CREŞTERE REFORMAT

1. Pactul de stabilitate şi creştere (PSC) reformat

Pactul de stabilitate şi creştere reprezintă un cadru de reglementare pentru coordonarea politicilor fiscal-bugetare naţionale în cadrul Uniunii Economice şi Monetare (UEM). Pactul a fost creat cu scopul de a supraveghea stabilitatea finanţelor publice, o cerinţă importantă pentru buna funcţionare a UEM. Pactul cuprinde o componentă preventivă şi o componentă corectivă.

2. Componenta preventivă

În ceea ce priveşte componenta preventivă, statele membre din zona euro elaborează anual programe de stabilitate, iar statele membre din afara zonei euro elaborează programe de convergenţă pe care le prezintă Comisiei şi Consiliului. Scopul este acela de a asigura o disciplină bugetară mai riguroasă prin supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare în interiorul zonei euro şi în UE în general. Statele membre au obligaţia de a atinge şi de a menţine obiectivele bugetare pe termen mediu, aceasta reprezentând o poziţie bugetară stabilită cu rolul de a evita depăşirea pragului de 3% din PIB şi de a asigura viabilitatea finanţelor publice pe termen lung. În prezent, obiectivele bugetare pe termen mediu (OBTM) variază de la un deficit de 1,5% din PIB la un surplus de 1% din PIB. OBTM trebuie să asigure o marjă de siguranță de 3% din PIB.

Statele membre trebuie să prezinte anual Programe de Stabilitate și Convergență în care sunt stabilite OBTM, și mijloacele prin care se urmărește îndeplinirea lor. Sunt, de asemenea, specificate și estimările economice cu privire la proiecțiile bugetare și măsurile bugetare. În pact se specifică și faptul că țările care sunt în curs de ajustare pentru a-și îndeplini OBTM trebuie să-și planifice și să urmărească o creștere anuală a PIB-ului cu cel puțin 0,5 puncte procentuale, mai ales în perioadele de condiții economice favorabile. În perioade economice defavorabile se poate consideră că un efort limitat de ajustare este mai adecvat. Programele de Stabilitate și Convergență sunt transmise Comisiei și Consiliului și sunt examinate, iar în cazul în care Consiliul consideră că obiectivele și conținutul programelor trebuie consolidate, invită statul membru în cauza să își ajusteze programele. Consiliul, de asemenea, monitorizează punerea în aplicare a programelor şi dacă acesta constată divergențe ridicate față de OBTM emite un “avertisment timpuriu” către statul membru în cauză pentru a putea lua măsurile necesare de ajustare pentru a preveni un deficit excesiv. Dacă divergențele persistă sau se înrăutățesc, Consiliul, în baza articolului 121(4) din Tratat, face o recomandare statului membru pentru luarea de măsuri corective. În ambele cazuri, Consiliul acționează în bazele recomandării Comisiei.

În figura „Soldul structural și obiectivele bugetare pe termen mediu în 2007” sunt reprezentate deficitul structural și OBTM. Putem observa că doar un număr redus de țări și-au îndeplinit obiectivele bugetare pe termen mediu în ciuda condițiilor economice favorabile.

Soldul structural și obiectivele bugetare pe termen mediu în 2007

Sursa: European Commission, Public finances in EMU - 2011

2.1. Cheltuielile publice

În figura de mai jos sunt reprezentate cheltuielile planificate și cheltuielile efectuate în perioada 1998-2006. Se poate observa că nivelul cheltuielilor a fost mai mare decât cel anticipat în acea perioada. Perioada 1998-2006 a fost o perioadă de creștere economică și cheltuielile guvernamentale au fost foarte ridicate. În grafic se observă că doar 24% din observații s-au situat sub cheltuielile planificate.

Cheltuielile planificate şi Cheltuielile efectuate în perioada 1998-2006

Sursa: European Commission, Public finances in EMU - 2011

Lipsa dorinței de a utiliza sistemul de ”avertizare timpurie” și lipsa măsurilor represive care să fie luate în cazul în care se observă un derapaj reprezintă o slăbiciune particulară a componentei preventive a pactului.