Gestionarea și Previzionarea Riscului de Creditare

Capitolul 1

PROBLEME GENERALITĂŢI PRIVIND RISCUL DE CREDITARE

1.1. CREDITUL BANCAR, TRĂSĂTURI CARACTERISTICE

Pentru definirea creditului, este necesară prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv:

- creditul ca încredere;

- creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;

- creditul ca formă a relaţiilor de schimb.

Creditul ca încredere – este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit idea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora.

Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire – reprezintă o abordare care porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părţi din produsul social de la unii participanţi la circuitul economic către alţi participanţi la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele şi taxele, care au caracter definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar al transferului din economie.

Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb – reprezintă ,,un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare”

Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice.

În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare.

Conţinutul şi semnificaţia acestui concept rezultă şi din funcţiile care sunt atribuite creditului, şi care în funcţie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:

(a) o primă grupă de opinii abordează funcţiile creditului în acelaşi mod ca şi funcţiile finanţelor, respectiv funcţiile de repartiţie şi control;

(b) o a doua grupă de opinii consideră trei funcţii caracteristice ale creditului cele două precedente plus funcţia de economie;

(c) o a treia grupă analizează funcţiile creditului ca: funcţia de mobilizare şi funcţia de redistribuire.

(d) a patra grupă de opinii apreciază creditul prin aceea că este însoţit permanent de dobândă, atribuindu-i-se funcţia de purtător de dobândă.

Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la funcţiile creditului, reţin atenţia cele care atribuie creditului următoarele funcţii:

- de repartiţie;

- de control;

- de emisiune

Pentru evidenţierea funcţiilor şi caracteristicilor creditului, este necesară prezentarea elementelor incluse în relaţiile de credit, astfel:

- participanţi la raportul de credit;

- scadenţa;

- dobânda (preţul creditului).

• Participanţii la raportul de credite, creditorul şi debitorul, sunt reprezentaţi de:

- populaţie care deţine un rol important în asigurarea resurselor de creditare;

- stat care participă, atât în calitate de creditor atunci când se înregistrează excendente bugetare, cât şi de debitor ca următoare a înregistrării de deficite bugetare;

- agenţii economici, care deţin o importantă poziţie în rândul creditorilor în cazul în care obţin rezultate financiare pozitive

• Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa, la scadenţă valoarea capitalului împrumutat plus dobânda, ca preţ al creditului.

• Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcţie de particularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii beneficiarilor de credite.

• Dobânda reprezintă preţul capitalului utilizat sau ,,chiria” pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capital împrumutat.