Gestiunea Creditelor la BRD

Introducere

În ultimul deceniu inovaţiile rapide de pe pieţele financiare şi internaţionalizarea fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar, făcându-l aproape de nerecunoscut. Atât progresul tehnologic, cât şi liberalizarea au oferit noi oportunităţi pentru bănci şi instituţiile nebancare, exercitând presiuni competitive sporite asupra acestor entităţi. Spre sfârşitul anilor ‘80 marjele atinse din activităţi bancare trditionale au inceput să se diminueze, crescând cerinţele referitoare la gradul de adecvare a capitalurilor. Băncile au răspuns cu vigoare acestor noi provocări, făcându-şi intrarera pe noi arene.

Creșterea pieţelor financiare internaţionale şi o mai mare diversitate a instrumentelor financiare au permis băncilor un acces mai mare la finanţare. În acelaşi timp, pieţele s-au extins şi au aparut oportunităţi de dezvoltare a unor produse noi şi de furnizare a unei game mai largi de servicii. În timp ce ritmul acestor schimbări pare să fie mai rapid în unele ţări decât în altele, băncile de pretutindeni au devenit, în general, mai implicate în procesul de dezvoltare a noilor instrumente, produse, servicii şi tehnici. Practica bancară tradiţională - bazată pe constituirea de depozite şi acordarea de credite - este astăzi doar o parte din activitatea tipică a băncilor, fiind adesea şi cel mai puţin profitabilă.

Noile activităţi bazate pe informaţii, cum ar fi tranzactionarea pe pieţele financiare şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, reprezintă acum sursele majore de profitabilitate ale băncilor. Inovaţia financiară a condus, de asemenea, la orientarea crescută către pieţe şi tranzactionarea activelor bancare, în special prin introducerea unor concepte de genul swap-uri şi credite şi vânzări. Acest proces a fost realizat utilizând active ca ipoteci, credite pentru automobile şi credite de export drept suport pentru titluri tranzacţionabile, proces cunoscut sub numele de titlurizare.

Aceste progrese au sporit nevoia existenţei unei funcţii de măsurare, gestionare şi control al riscului, complicând în acelsi timp această functiie. Calitatea guvernantei corporatiste a băncilor a devenit un subiect mult dezbătut, iar abordarea faţă de reglementare şi supraveghere s-a modificat dramatic. În cadrul unei bănci individuale, noul mediu bancar şi volatilitatea crescută a pieţei au necesitat o abordare integrală a activelor şi datoriilor, precum şi a tehnicilor de managerment al riscului.

CAPITOLUL I GESTIUNEA CREDITELOR BANCARE

TIPURI PRINCIPALE DE CREDITE ACORDATE BĂNCILOR

Operațiunea de creditare este actul prin care banca pune la dispoziție (sau se obligă să pună la dispoziție) clienților fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnatura în favoarea lor.

Există diferite tipuri de credite acordate de bancă clienților săi:

1.Cesiunea de creante materializate (sau nu) prin efecte care pot fi scontate, preluate în pensiune sau care fac obiectul unor avansuri.

Unele din creantele cedate pot fi utilizate ca garantie pentru creditul acordat.

2.Punerea la dispozitie a fondurilor în cadrul unui contract cu particularitati privind:

--- modul de utilizare a sumelor acordate ( o singura data, esalonat );

--- modul de rambursare ( în bloc, esalonat, progresiv );

--- garantiile ( reale, personale ).

3.Credite prin semnatura în care:

---banca se afla în una din urmatoarele situatii: se obliga sa acorde un credit, se angajeaza sa se substituie clientului cand acesta devine falit sau acorda garantie clientilor pentru a obtine credite de la alte institutii;

---clientul evita imobilizarea disponibilitatilor proprii pentru constituirea unor depozite privind garantiile.

4.Soldul descoperit în cont pentru a face fata unor nevoi de plati curente. în unele tari se utilizeaza, în altele nu.

CATEGORII DE CREDITE ACORDATE CLIENȚILOR:

1.Creanțe comerciale:

a)scontul comercial prin care banca preia un efect de comert (cambie sau bilet la ordin) și în schimbul lui pune la dispozitie clientilor valoarea actuala VA=VN-AGIO, unde AGIO se obtine ca suma dintre scont (dobanda aferenta) și comision (de gir, de incasare și de trimitere la acceptare);

b)operatiuni asimilate prin care biletele la ordin de mobilizare a efectelor comerciale sunt subscrise la ordinul bancii și se emit pe baza altor cambii sau bilete la ordin de care beneficiaza clientul respectiv. Se substituie astfel, operatii de credit semnate de alti parteneri cu o creanta semnata de clientii bancii (rezulta relatii doar cu el, banca evita astfel angajarea în procesul cambial ca la pensiune).

c)operatiunea de factoring: clientul aderent transfera proprietatea creantelor catre banca comerciala (factor). Banca indeplineste functia de urmarire a incasarii acestor efecte și de asumare a riscului în conditiile contractuale prevazute. Conditia este ca factorul sa preia toate creantele aderentului (altfel, aderentul poate selecta și oferi bancii doar creantele cu probleme).

Poate exista în cadrul acestei relatii o alta atitudine nefavorabila pentru banca: și anume ca, clientul, avand un contract incheiat cu banca, sa incheie la randul lui contracte cu parteneri cu risc foarte mare.