Gestiunea financiară la CAS Iași

CAP.I Organizarea şi funcţionarea Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi

1.1. Scurt istoric

Până la apariţia Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sănătăţii a fost coordonat în mod centralizat de către Ministerul Sănătăţii prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. În plus, existau şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înaltă specializare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, precum şi reţele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Serviciului Român de Informaţii, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie.

În perioada 1990-1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finanţare de la bugetul de stat/finanţare complementară - fond special de sănătate (O.G. nr. 22/1992), precum şi finanţare externă - împrumuturi de la Banca Mondială (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare şi donaţii.

Începutul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sănătate şi a sistemului de finanţare a serviciilor de sănătate.

În iulie 1997, a fost adoptată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele ţării Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate - Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarităţii şi funcţionând în cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, începând cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioadă de tranziţie în anul 1998 în care Direcţiile Sanitare Judeţene şi Ministerul Sănătăţii au administrat fondurile de asigurare. În consecinţă, de la 1 ianuarie 1999, conform legii, au funcţionat şi casele de asigurări că instituţii publice autonome, conduse de reprezentanţii asiguraţilor şi patronatului prin consiliile de administraţie, deci şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În conformitate cu Legea 95 / 2006 privind reforma în sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi este o instituţie publică, cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea CNAS. CAS Iaşi funcţionează pe baza statutului propriu, care respectă prevederile statutului-cadru, aprobat de consiliul de administraţie al CNAS.

1.2. Obiectul de activitate

CAS Iaşi s-a înfiinţat în 1999, prin legea 145/1997 abrogată prin legea 95/2006 şi este o instituţie publică autonomă de interes local, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, care administrează şi gestionează în mod autonom Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate , cu respectarea normelor elaborate de Casă Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), asigurând funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel judeţean, desfăşurând, deci activităţi în domeniul asigurării sănătăţii.

Potrivit art.4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi (ROF), aceasta colectează contribuţiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), şi gestionează bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate aprobat, cu respectarea prevederilor legale, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, putând derula şi activităţi pentru valorizarea fondurilor gestionate.

Pe lângă obiectul principal de activitate, Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi are şi unele obiective generale cum ar fi:

- să protejeze asiguraţii faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală său accident;

- să asigure protecţia asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu în condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

dar şi obiective specifice şi anume:

- să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale;

- să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor, la termenele prevăzute în contractul-cadru, în caz contrar urmând să suporte penalităţile prevăzute în contract;

- să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora;

- să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezenţei legi;

- să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare;

- să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţă asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate;

- să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.