Gestiunea Riscurilor Valutare în România

Introducere

Tranziţia la economia de piaţă împreună cu schimbările din societate au dus la reconsiderarea tuturor aspectelor vieţii economice a întreprinderii. Necesitatea creşterii economice, relansării economiei naţionale a impus o abordare nouă a teoriilor economice existente şi evidenţierea, în primul rând a aspectelor legate de gestiunea anti-criză, evitarea falimentului, restructurarea financiară şi nu în ultimul rând, gestiunea riscurilor.

Activitatea întreprinderilor este mereu supusă riscurilor, cele mai importante fiind legate de pierderea sumei investite şi implicit a afacerii. Orice afacere presupune materializarea unor aşteptări ale investitorului, managerilor care se pot adeveri sau nu. Gradul riscului devine şi mai puternic în economiile în tranziţie, unde este imposibil de a determina şi anticipa schimbările mediului. În condiţii similare managerii iau decizii diferite, unele întreprinderi au profituri, altele suportă pierderi.

Nu există întreprinderi profitabile şi neprofitabile, dar există întreprinderi bine conduse şi prost conduse. Eşecul unor afaceri sau succesul lor depind în ultimă instanţă de capacitatea managerilor da a lua decizii eficiente în termeni optimi, or riscul este un factor important al procesului decizional. Este o certitudine că mediul de afaceri prezintă adesea numeroase riscuri, iar abilitatea întreprinzătorilor de a le analiza şi de a le izola determină succesul.

În ultimii ani, în toate ţările cu pieţe de capital puternice s-a înregistrat o dezvoltare a proiectelor de controlare a riscurilor. O mare varietate de instrumente au fost introduse sau regândite pentru a răspunde cerinţelor tot mai avansate ale oamenilor de afaceri. În România, aceste instrumente există din anul 1997 când au fost implementate în premieră de către Bursa Monetar-Financiară de la Sibiu.

Când vorbim de utilizarea instrumentelor pentru controlarea riscului ne referim la contractele futures şi options tranzacţionate la Bursa din Sibiu și BVB. Spre deosebire de contractele forward sau alte instrumente valutare, contractele futures şi cu opţiuni sunt tranzacţionate prin burse autorizate şi conţin mijloace de protecţie împotriva neonorării lor.

Dezvoltarea acestora la nivel global, şi în ultimii ani şi în România, a făcut de multe ori ca neimplicarea în pieţele futures să aibă ca rezultat pierderea oportunităţilor de a încheia afaceri la preţurile cele mai avantajoase.

1. Formarea și evoluția pieței instrumentelor financiare derivate din România

În procesul tranziţiei la economia de piaţă de după 1990, România a înțeles necesitatea existenţei şi funcţionării unei pieţe de capital dezvoltate care să sprijine dezvoltarea economică a ţării Un segment important al pieţei de capital este piața instrumentelor financiare derivate care îndeplineşte două funcţii principale:

• funcţia de gestiune a riscurilor financiare;

• funcţia de informare (descoperire a preţurilor).

Piaţa valutară şi cea de capital au devenit mult mai imprevizibile datorită factorilor interni, dar şi celor externi, precum creşterea inflaţiei sau criza din sistemul financiar internaţional, consecinţă a crizei "sub-prime" şi a intrării în recesiune a economiei americane, ceea ce impune companiilor sau investitorilor acoperirea riscurilor (hedging).

"Managementul profesionist al riscului este de neconceput fără implicarea instrumentelor derivate existente pe pieţele la termen, cum este cea de la Sibiu, apreciază Teodor Ancuţa, preşedintele BMFMS Folosite în operaţiuni de acoperire a riscurilor (hedging) sau de speculaţie, derivatele, contractele futures şi opţiunile pot proteja sau spori valoarea unui portofoliu valutar, de acţiuni sau de mărfuri în funcţie de scopul, apetenţa pentru risc şi de profilul investiţional al administratorului, randamentul acestora fiind probat cu succes în mod repetat.

Tranzacţionarea instrumentelor financiare derivate se realizează în România atât pe piaţa OTC, cât şi pe pieţele reglementate Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu (BMFMS) din anul 1997 şi la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) din 14 septembrie 2007. Instrumentele financiare derivate au fost tranzacţionate şi la Bursa Română de Mărfuri (BRM), dar în anul 1999 aceasta a pierdut dreptul de tranzacţionare pentru aceste instrumente.

Pe piaţa OTC se remarcă interesul crescând al băncilor comerciale în oferi clienţilor instrumente financiare derivate pentru a se proteja împotriva riscului valutar şi a riscului de dobândă. În conformitate cu studiul realizat de Banca Naţională a României, „Crearea cadrului necesar dezvoltării pieţei unor produse/servicii bancare", volumul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate realizat de băncile din România era la 31 decembrie 2002 de 5.620 miliarde "= (echivalentul a 170 milioane dolari). Comparativ cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, nivelul acestor tranzacţii era foarte scăzut în ceea ce priveşte volumul, cât şi ponderea acestor tranzacţii în total active ale sistemului bancar.