Globalizarea și Impactul Ei Asupra Fluxurilor Valutare - Financiar Internaționale

Capitolul 1. Globalizarea şi factorii determinanţi ai globalizării

1.1. Fenomenul economic de globalizare şi etapele apariţiei sale

Motto al ultimelor doua decenii, termenul de globalizare are o diversitate de accepţiuni, ceea ce constituie o sursă de confuzie. Atunci când se referă la globalizare, economiştii şi oamenii de afaceri se gândesc mai ales la internaţionalizarea crescândă a pieţelor, adică acea tendinţă către o mai pronunţată integrare economică şi financiară. Conform definiţiei folosite în medii economice, globalizarea se referă mai ales la nivelul integrării internaţionale. Din acest punct de vedere, interdependenţa trebuie înţeleasă ca o consecinţă a acestui proces de internaţionalizare, şi nu ca o definiţie.

Dintr-o perspectivă istorică, globalizarea financiara nu este un fenomen nou, însă amploarea sa actuală este fără precedent. Fluxurile de capital există de multă vreme. În timp, numeroase studii au demonstrat că fluxurile de capital de acum o suta de ani sunt comparabile cu cele din ziua de azi. La acea epoca însă, un număr limitat de ţări şi sectoare participau la aşa numita globalizare financiară. Fluxurile de capital erau destinate în principal sprijinului fluxurilor comercial, aceste fluxuri luau cel mai adesea forma obligaţiunilor şi erau pe termen lung.

În ultimii ani, în ciuda impresiei generale privind globalizarea financiară, sistemul financiar internaţional are încă un nivel insuficient de integrare, iar segmentarea pieţelor de capital persistă. În acelaşi timp însă, acest fenomen este greu reversibil şi aceasta datorită recentei dereglementări a sistemelor financiare, progresului tehnologic din domeniul serviciilor financiare şi de comuncaţii, precum şi diversităţii canalelor de difuzare a globalizării financiare.

GLOBALIZAREA reprezintă un efect necontrolat al creşterii interdependenţelor economice şi financiare dintre ţări, interdependenţe ce pot îmbrăca următoarele forme: intensificarea comerţului internaţional, a fluxurilor financiare, mobilitatea forţei de muncă (emigraţia şi imigraţia).

Termenul de globalizare semnifică, la modul generic, procesul de extindere a activităţilor sociale, economice şi politice peste graniţele naţionale sau regionale, astfel încât evenimentele aparute sau deciziile luate într-o anumita zonă a lumii ajung să capete semnificaţii şi să influenţeze viaţa şi activitatea celor aflaţi în altă zonă a arealului mondial. În literatura economică de specialitate au aparut mai multe definiţii ale termenului de globalizare. Prezint în continuare câteva dintre acestea şi autorii lor:

- o decuplare a tandemului spaţiu-timp, prin care comunicaţiile, cunoaşterea şi cultura pot fi răspândite pe întreg globul în mod simultan (Anthony Gidden, sociolog britanic, director la London School of Economics);

- un proces care transformă lumea într-un sistem economic mondial dominat de corporaţii supranaţionale şi de instituţii bancare care nu sunt răspunzătoare în faţa vreunei guvernări naţionale (criticii de stânga ai globalizării);

- un proces în care distanţa geografică prezintă o importanţă tot mai redusă în stabilirea şi menţinerea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socioculturală (Ruud Lubbers, universitar şi teoretician olandez);

- o evoluţie explozivă a tehnologiilor în domeniul transportului şi telecomunicaţiilor în scopul facilitării schimburilor economice şi culturale internaţionale (Wikipedia, The Free Encyclopedia);

- un set de forţe economice care modifică diviziunea muncii pe sexe şi care creează dezmembrări şi dislocări sociale importante (Jane Bayes, Mary Hawkesworth, Rita Mae Kelly, universitare americane şi promotoare ale procesului de emancipare a femeii în toate domeniile vieţii economico-sociale);

- proces în care lumea devine un spaţiu comercial mondial, în care ideile şi produsele sunt disponibile oriunde şi în acelaşi timp (Rosabeth Moss Kanter, universitar american, Harvard School of Business);

- un sistem internaţional atotcuprinzător care modelează politicile naţionale în domeniul relaţiilor internaţionale ale aproape tuturor statelor (Thomas Friedman, comentator de politică externă la The New York Times, castigător a trei premii Pulitzer);

- creşterea interdependenţei economice dintre toate statele lumii prin sporirea volumului şi diversificarea tranzacţiilor de bunuri şi servicii transfrontaliere şi a fluxurilor de capital internaţional, precum şi prin difuzarea mondială rapidă a tehnologiilor (Raportul Fondului Monetar International pe anul 1997 privind economia mondială).