Guvernanță corporativă Banca Transilvania

INTRODUCERE

Guvernanţa corporativă reprezintă setul de responsabilităţi şi practici ale conducerii, având drept scop oferirea unei direcţii strategice şi a unei asigurări că obiectivele acesteia vor fi atinse, respectiv asigurarea că riscurile sunt gestionate corespunzător şi că resursele companiei sunt utilizate responsabil.

Banca Transilvania S.A. este o societate publică pe acţiuni, înfiinţată în România, înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. J12/4155/1993, având codul de înregistrare fiscală 5022670.

Banca are sediul social în Cluj-Napoca, str. G. Bariţiu, nr. 8, jud. Cluj.

Banca funcţionează în temeiul Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 (cu modificările ulterioare) şi în temeiul Ordonanţei de Urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (cu modificările ulterioare). Potrivit articolului 6 din Actul Constitutiv, obiectele de activitate ale băncii pot fi rezumate că fiind desfăşurarea de activităţi bancare.

Sistemul de identificare, evaluare, monitorizare, control şi raportare a riscurilor a fost dezvoltat şi este aplicat de banca şi în ceea ce priveşte controlul intern şi gestionarea riscurilor aferente proceselor de raportare financiară, în scopul furnizării de informaţii credibile, relevante şi complete către structurile implicate în luarea deciziilor în cadrul BT şi către utilizatorii externi, precum şi în scopul asigurării conformităţii activităţilor bancare cu cadrul legal de raportare financiară şi cu politicile şi procedurile interne.

Guvernanţa corporativă a constituit o miză politică Între americani şi vest-europeni, imediat după terminarea celui de al Doilea Război Mondial, În privinţa reorganizării corporaţiilor europene, mai cu seamă În Germania. Motivul era simplu. Modul de conducere şi de control al companiilor influenţează sistemul de deschidere şi de finanţare al unei companii, ceea ce facilitează creşterea fluxurilor de capital, diversificarea şi liberalizarea pieţelor financiare. Acelaşi raţionament s-a aplicat şi la Începutul anilor ‘90, când, pentru ţările Europei Centrale şi de Est, americanii au propus, prin Grupul Băncii Mondiale, programe de privatizare În masă. Această formă de privatizare facilita deschiderea către public a Întreprinderilor şi crearea treptată a unui tip de capitalism fiduciar, aşa cum există În SUA, mai flexibil şi mai democratic decât cel din Europa, unde predomină societăţile de tip Închis, cu grad Înalt de concentrare a proprietăţii. Nu a fost să fie aşa. În paralel, pentru a permite o deschidere şi mai mare a pieţelor de capital În toată lumea, au apărut primele coduri de guvernanţă corporativă. În anul 1997, OECD (Organizaţia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) a fixat un set de principii standard care să stea la baza guvernanţei corporative În toate ţările lumii. Deşi demersul este pozitiv, impactul a fost slab. Implementarea principiilor guvernanţei corporative formulate de OECD s-a făcut formal şi mecanic, În majoritatea ţărilor lumii, pornindu-se de la premisa că este suficient să se modifice legislaţia societăţilor comerciale ori să se elaboreze coduri de asociaţii patronale, pentru ca aceste principii să fie aplicate. Conceptul de guvernanţă corporativă este o noţiune mai puţin cunoscută În România . Termenul "corporate governance" desemnează ansamblul de reguli prin care o companie este condusă şi controlată. Guvernanţă corporativă este combinaţia elementelor de control care operează Împreună pentru a reglementa relaţia dintre toţi cei care au un interes În companie: acţionarii, managementul, angajaţii, clienţii, furnizorii, etc. Prin guvernanţă corporativă se urmăreşte creşterea performatei companiei şi armonizarea diferitelor grupuri de interese. În special, după marile scandaluri care au zguduit companii precum Worldcom sau Enron guvernele şi autorităţile de control şi-au canalizat atenţia pe stabilirea unui sistem mai eficient de guvernare a companiilor.

Una dintre organizaţiile care s-a concentrat asupra implementării unui regim de guvernanţă corporativă este OECD. Principiile OECD au servit ca punct de referinţă şi pentru realizarea unor coduri naţionale de guvernanţă corporativă. Ele se concentrează În primul rând asupra societăţilor tranzacţionate public, dar abordează şi probleme specifice societăţilor cu acţionariat mare, dar care nu sunt listate. Aceste principii se referă la:

- drepturile acţionarilor şi protejarea acestora;

- tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor, inclusiv al celor minoritari şi străini;

- rolul şi drepturile stakeholders;

- transparenţa informaţiilor şi diseminarea lor promptă;

- responsabilităţile Consiliului de Administraţie şi ale conducerii executive.