Impactul cotării la bursă asupra întreprinderii SC Tehnoton SA

CAPITOLUL I CARACTERISTICILE ŞI FUNCŢIILE PIEŢELOR DE CAPITAL

I.1. Aspecte privind piaţa titlurilor financiare la nivel intenaţional

În mecanismul de funcţionare al unei economii moderne piaţa ocupă un loc esenţial determinând într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici.

În orice economie de piaţă există şi funcţionează o piaţă financiară, mai mult sau mai puţin dezvoltată, şi aceasta reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de capitaluri pe termen mediu şi lung.

Piaţa financiară joacă un rol important în atingerea şi menţinerea echilibrului economic naţional prin alocarea eficientă a economiilor în investiţii private şi publice, interne sau externe folosindu-se de „intermediari financiari”: băncile comerciale, pe piaţa monetară si valutară; societăţile de servicii de investiţii financiare, pe piaţa de capital; societăţile de asigurări, pe piaţa asigurărilor sau folosindu-se de investitorii instituţionali (bănci comerciale, societăţi de economii, de asigurare, de investiţii, fonduri mutuale), prin intermediul titlurilor lor indirecte ( certificate de depozit, livrete de economii, poliţe de asigurare, certificate de investitor etc.). În timp ce, pe segmentul primar, piaţa financiară asigură numai transferul de capital intermediat sau indirect, pe segmentul secundar piaţa financiară asigură toate transferurile de capital.

Piaţa financiară este mecanismul prin care activele finaciare sunt emise şi introduse în circuitul economic. Ea este formată din două mari sectoare: sectorul bancar (sau piaţa creditului) şi sectorul titlurilor financiare (sau piaţa financiară în sens restrâns).

Piaţa bancară (piaţa creditului) priveşte relaţia de credit având la bază active financiare fără caracter negociabil - disponibilităţile băneşti sunt atrase la bănci şi apoi utilizate de către acestea pentru creditarea celor în căutare de fonduri (în acest caz avem de-a face cu o finanţare indirectă).

Piaţa financiară în sens restrâns (piaţa titlurilor financiare) este structurata în piaţa monetară şi piaţa de capital.

Pieţele monetare sunt specializate în tranzacţii cu titluri pe termen scurt (până la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii şi altele. Preţul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piaţa monetară este reprezentat în principal de dobândă.

Piaţa de capital este piaţa titlurilor financiare cu o durată mai mare de 1 an, în care se includ instrumente ce exprimă drepturi şi obligaţii cu o durată mai mare de 1 an. Aceasta are ca obiect tranzacţionarea activelor financiare: acţiuni, obligaţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi deţinute asupra unor active reale.

PIAŢA DE CAPITAL

Figura I.1. Componentele pieţei de capital

Sursa: Maria Prisăcariu, Valeriu Dornescu, Pieţe de capital si tranzacţii bursiere, pag. 17

Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie.Trebuie să atragem atenţia în acest punct că, în literatura de specialitate, se folosesc de către unii autori noţiuni diferite pentru a descrie structura pieţei. Spre exemplu, în literatura franceză, în locul noţiunii de piaţă financiară se foloseşte cea de piaţă a capitalurilor, aceasta incluzând piaţa creditului, piaţa valorilor mobiliare (numită în acest caz piaţa financiară) şi piaţa monetară. Şi desigur, în literatura de specialitate găsim şi alte astfel de exemple însă aici vom utiliza noţiunea de piaţa de capital aşa cum am definit-o mai sus.

Pe fondul cerinţelor actuale ale globalizării nu se poate concepe o economie modernă, competitivă, capabilă să se adapteze cerinţelor prezente, fără existenţa şi funcţionarea unei pieţe de capital eficiente. O piaţă eficientă este aceea în care lipsesc oportunităţile de arbitraj, a diferenţelor dintre preţul de piaţă şi valoarea actuală a investiţiei în cumpărarea titlului financiar. Pe o piaţă eficientă preţul de piaţă redă valoarea intrinsecă a titlurilor, reflectând corect cele două componente ale valorii: preţul-timp al banilor şi prima de risc asumat. Numai în aceste condiţii preţul este “etalonul” corect al valorii, iar semnalul dat prin preţ va conduce spre decizii de alocare optimă a resurselor ( a capitalurilor, în cazul de faţă). Necesitatea unei astfel de pieţe este uşor de înţeles. Orice activitate economică nu poate exista în lipsa capitalului care să o susţină pe termen mediu sau lung. Piaţa de capital, prin mecanismele sale specifice, concentrează şi centralizează capitalurile, dar, mai ales, oferă instrumente şi produse care să asigure fructificarea plasamentelor şi acoperirea riscurilor.

Piaţa de capital este structurată în două segmente diferite, dar interdependente: piaţa primară şi piaţa secundară.