Implicații ale Crizei Internaționale Recente Asupra Mecanismului de Transmitere a Politicii Monetare

1. Politica monetară şi mecanismul de transmisie a acesteia

Politica economică reprezintă totalitatea deciziilor adoptate de autorităţile publice, în vederea orientării activităţii din domeniul economic într-un sens considerat rezonabil pe teritoriul naţional. Experienţa ultimelor decenii din ţările dezvoltate, dar şi din alte ţări care au optat pentru democraţie şi economie de piaţă, a individualizat următoarele patru obiective generale ale politicii economice: creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, stabilitatea preţurilor, echilibrul extern.

Sistematizarea instrumentelor de intervenţie ale statului în economie funcţie de instituţiile ce le promovează şi din punct de vedere a obiectivelor ce pot fi atinse utilizându-le a condus la separarea a patru categorii de politici - componente ale politicii economice: politica financiară, politica monetară, politica veniturilor, politici specifice

1.1 Bazele conceptuale ale politicii monetare

Aşa cum am menţionat anterior, o componentă importantă a politicii economice o reprezintă politica monetară, ce constă într-un set de măsuri prin care autorităţile monetare încearcă să regleze nivelul cererii agregate din economie, prin influenţarea nivelului lichidităţii şi a condiţiilor de acordare şi disponibilităţii creditului în economia naţională

„Mecanismul de transmitere reprezintă procesul prin care deciziile de politică monetară influienţează, prin diferite canale, comportamentul participanţilor pe pieţe, activitatea economică şi nivelul general al preţurilor”

Politica monetară, indiferent de instrumentele aplicate şi de canalele de transmisie a efectelor acestor acţiuni, conduce în esenţă la modificarea rezervelor disponibile sectorului bancar şi nebancar, deci la modificarea condiţiilor de operare atât pentru sistemul bancar, cât şi pentru economia reală.

Politica monetară conduce la efecte puternice, rapide şi generalizate asupra unor variabile precum preţurile şi producţia, acestea fiind de fapt şi obiectivele principale ale acestui tip de acţiuni. Mulţi economişti sunt de acord cu aprecierea conform căreia efectele politicii monetare asupra producţiei apar după o perioadă de timp şi sunt efecte pe termen relativ scurt, aceasta revenind pe termen lung la nivelul natural. Deci pe termen scurt modificările în cantitatea de monedă din economie conduc la modificări ale producţiei şi doar după o perioadă îndelungată preţurile restabilesc echilibrul pe piaţă, prin readucerea producţiei la nivelul iniţial. Aceste abordări presupun existenţa unei neutralităţi a banilor pe termen lung, dar nu şi a unei neutralităţi a acestora pe termen scurt.

Orice decizie la nivelul politicii monetare se transmite restului economiei prin intermediul mai multor mecanisme, dar importanţa relativă a acestora precum şi comportamentul sistemului în general depinde foarte mult desigur de tradiţii, dar mai important de structura sistemului financiar şi cadrul legal existent.

1.2 Canalele tradiţionale de transmitere a politicii monetare

Cel mai vechi canal este canalul ratei dobânzii, prin care deciziile de politică monetară duc la o modificare a ratelor dobânzii oficiale. Variaţiile ratelor oficiale cauzează o ajustare a dobânzilor practicate de bănci şi a ratelor dobânzilor pe piaţă, care la rândul lor influenţează consumul şi deciziile de investiţii şi în cele din urmă activitatea din economica reală şi inflaţia. Există corelaţii mai mult ce pot fi identificate în cadrul canalului ratei dobânzii. Modificările ratelor dobânzii influenţa preţurilor activelor şi ratele de schimb, astfel încât, de exemplu, o politică monetară restrictivă, ce constă în creşterea ratelor oficiale, cauzează scăderea preţurilor activelor şi creşterea ratelor de schimb, ceea ce va duce la o scădere a cererii agregate. Acest lucru întăreşte efectul negativ asupra cererii agregate, cauzată de majorarea ratelor dobânzilor bancare prin contracţia creditului bancar.

Un factor important în canalul ratei dobânzii este rata dobânzii bancare pass-through. Acesta măsoară viteza cu care ratele dobânzilor bancare la credite şi depozite sunt ajustate atunci când ratele de politică monetară se schimbă. Rata dobânzii bancare pass-trough, depinde de o multitudine de factori, cum ar fi gradul de concurenţă între bănci, dezvoltarea pieţei financiare şi a situaţiei bilanţul băncilor

Canalul creditului măsoară sensibilitatea volumului de credite pentru modificările ce au loc în politica monetară. Acest canal se focusează pe volumul de credite, în timp ce canalul ratelor dobânzii are în prim plan preţul creditului. Mărimea creditelor depinde, pe de o parte de măsura în care băncile pot substitui depozitele cu alte surse de finanţare, iar pe de altă parte de măsura în care debitorii pot găsi alte surse de finanţare decât creditul bancar