Instituția Bursei

Conceptul de bursă şi apariţia ei

„Bursa reprezintă ultimul nivel al unei pieţe..., dar şi al unei pieţe care nu se închide niciodată şi care depăşeşte şi domină întreaga realitate economică” Fernnard Brandel

Termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă care se bucură de interes în lumea afacerilor, în măsura în care asigură un cadru organizat pentru realizare tranzacţiilor şi un sistem de principii şi norme care să garanteze încheierea şi executarea contractelor în condiţii de exactitate, corectitudine şi transparenţă. Bursa este o piaţă pe care se oferă şi se desfac după o procedură specială, mărfuri sau valori mobiliare. Bursele de mărfuri şi valori au apărut cu multe secole în urmă şi reprezintă, în prezent, cele mai importante instituţii ale unei economiei de piaţă moderne. Ele reunesc principalii agenţi economici (producători, comercianţi, finanţatori, armatori, asigurători etc.) în scopul negocierii mărfurilor sau a hârtiilor de valoare. Născute din lupta de concurenţă, bursele constituie, prin excelenţă, terenul de manifestare a acestei lupte. De-a lungul secolelor, bursele şi-au dovedit viabilitatea, supleţea şi dinamismul. Astăzi, ele îmbină în modul cel mai fericit tehnicile tradiţionale de comercializare cu mijloacele modeme de comunicaţie şi informare. Bursele moderne par a fi instituţii aproape ideale pentru tranzacţiile comerciale rapide şi de anvergură, caracteristice societăţilor industriale avansate. Ca instituţie specifică economiilor de piaţă, bursa poate fi definită ca o asociaţie organizată a comercianţilor, industriaşilor, agricultorilor, armatorilor, bancherilor, asigurătorilor etc, în vederea negocierii de valori publice şi private, mărfuri, monede, devize, închirierii de nave, acoperirii riscurilor etc. Membrii burselor îndeplinesc rolul de intermediari de profesie şi pot acţiona în numele im¬personal sau pot fi reprezentanţii altor comercianţi. Bursa de valori este o piaţă suprainformată. Activitatea bursieră se desfăşoară nu doar cu o viteză ameţitoare şi pe planuri numeroase, dar şi într-un mediu marcat de o înaltă certitudine, datorită schimbărilor naprevăzute care au loc pe plan economic şi politic, în domeniul legislativ şi în tehnlogie, în conducera şi organizarea sistemelor de producţie, ca urmare a deciziilor privind expansiunea, modernizarea, fuzuinea firmelor emitente şi chiar în modificarea calităţii şi a numărului locurilor de muncă dintr-o societate cotată la bursă. Negocierile în cadrul bursei se desfăşoară într-un loc anumit, în zile şi la ore fixate în cadrul programului de lucru al acestora. La burse, părţile contractante încheie operaţiunile lor prin intermediul agenţilor de schimb şi, până la sfârşit, partenerii (cei care adresează ordinele de cumpărare sau vânzare) nu se cunosc între ei deoarece operaţiunile se negociază pe baza acestor ordine. La încheierea de tranzacţiei pot participa nu numai comercianţii, ci şi persoane care îndeplinesc funcţii comerciale auxiliare, agenţi, makeri, mijlocitori, samsari, brokeri, comisionari etc. Participanţii la activitatea de bursă sunt interesaţi să obţină toate informaţiile în ceea ce priveşte perspectivele dezvoltării economice de ansamblu, cât şi pe diverse domenii. În funcţie de aceste informaţii, se poate ajunge la o opţiune în ceea ce priveşte folosirea resurselor financiare, ca depuneri la bănci, case de economii sau pentru cumpărarea de acţiuni, titluri de credit etc. Comerţul de bursă datează din cele mai vechi timpuri şi nu este un produs ai economiei liberale din secolul XVIII. La grecii antici exista la Atena Banca Trapeza care intermedia comerţul cu bani, iar la romani Collegia Mercantonim la care se negociau importante tranzacţii comerciale. O amploare deosebită o ia comerţul de bursă în Evul Mediu. În ceea ce priveşte geneza burselor, este acceptată ideea că, în faza lor embrionară, acestea şi-au făcut apariţia în secolele XI-XII, când cei care împrumutau bani (în special cămătarii) au început să-şi concentreze activitatea în anumite locuri (cartiere sau străzi) ale marilor oraşe europene. Denumirea de bursă vine de la cuvântul francez la bourse, desemnând punga (săculeţul) cu banii pentru cheltuielile zilnice. Metamorfozarea acestui cuvânt în denumirea celei mai importante instituţii de piaţă este legată de activitatea comercială a localurilor din porturile italiene a căror emblemă o constituia o pungă de bani numită borsa. Denumirea de bursă provine de la familia veneţiană “Della Borsa” , care a înfiinţat în localitatea Bruges, din Flandra, un local (hotel) în cadrul căruia se efectuau tranzacţii cu mărfuri, aur, argint, platină şi cu hârtii de valoare care circulau la acea vreme. De la numele acestei familii şi de la localul respectiv se presupune că a rămas şi noţiunea de bursă - loc de reuniune a negustorilor - care s-a menţinut în secolul al XV-lea şi al XVI-lea, fiind adoptat ulterior şi la Anvers. De aici, acest nume s-a generalizat, trecând în secolul al XVI-lea în toate centrele unde aveau loc asemenea reuniuni. Bursele au apărat concomitent cu dezvoltarea continuă a operaţiunilor comerciale, după ce ele au trecut printr-o serie de prefaceri şi transformări succesive. Iniţial, bursele funcţionau în porturi, ca loc de întâlnire a comercianţilor care se interesau de desfăşurarea afacerilor, de plecarea şi sosirea corăbiilor. Aici, negustorii obţineau informaţii pentru cererea şi oferta de transport din alte ţări, despre organizarea târgurilor, volumul tranzacţiilor de mărfuri, capacitatea de plată a comercianţilor etc.