Instrumente de plată

Sistemul de plati este indisolubil legat de moneda iar evolutia acesteia a determinat aparitia si perfectionarea sistemului de plati ca un cadru organizat al transferurilor monetare in scopul finalizarii tranzactiilor economice. Sistemul de plati a aparut din cele mai vechi timpuri ca un set de reguli, la inceput sub forma unor practici, apoi a unor reguli scrise emise de conducatorii statelor, mai tarziu de banci si in final de autoritati monetare ca institutii specializate ale statului.

In economiile naturale bunurile se schimbau in natura, tranzactiile fiind cunoscute sub denumirea de troc, o forma de schimb reciproc care presupunea dubla coincidenta a necesitatilor participantilor la schimb. In aceasta perioada nu putem vorbi de o plata care presupune existenta monedei si deci a unor relatii pecuniare, ci de tranzactii care se faceau pe baza unor anumite marfuri acceptate de comunitate. Pierderea convertibilitatii monedei-hartie a facut ca aceasta sa nu mai fie absolut necesara in tranzactii, fiind inlocuita de moneda de cont (scripturala).

Platile in moneda scripturala sunt considerate un sir de servicii prestate clientelei de catre banci pe baza schimbului de informatie intre ordonator, bancher si beneficiar in legatura cu transferul unei sume de bani si inscrierea acesteia in conturile a cel putin doi titulari. Aceasta intermediere presupune calitatea de mandatar a bancherului pentru transmiterea la timpul fixat a unui bun, banul-informatie (suma, valuta, datele de identificare a partenerilor, bancile participante si natura transferului). Platile in moneda scripturala se bazeaza in primul rand pe fiduciaritatea in moneda si sistemul monetar a tuturor participantilor la circuitul monetar (agenti economici si noneconomici, populatia si institutiile de credit) si pe responsabilitatea asupra monedei asumata de stat prin banca centrala care detine monopolul emisiunii monetare si a reglementarilor privind circulatia monetara. Aceasta incredere in moneda (o creanta asupra bancii centrale) si in banca centrala constituie baza evolutiei sistemului de plati.

Platile in moneda scripturala necesita insa si instrumente specifice de plata care sa cuprinda instructiunea data de debitor pentru onorarea platii in favoarea creditorului.

Instrumentele de plata monetare folosite in sistemele de plati se grupeaza in doua mari categorii: numerarul si instrumentele de plata scripturale (bazate pe suport hartie si cele electronice pe suport magnetic sau electronic).

Instrumentele de plata electronice cunosc o expansiune rapida inlocuind numerarul si instrumentele pe suport hatrie si in acelasi timp se realizeaza o diversificare continua in scopul asigurarii platii in timp real, reducerii riscurilor si a costurilor de transfer al fondurilor.

ORDINUL DE PLATA

Ordinul de plata (engl. payment order) este o dispozitie neconditionata, data de emitentul acesteia unei banci receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. Ordinul de plata (OP) este instrumentul efectiv care circula intre emitent si beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtatorul transferului de fonduri intre cei doi parteneri. Ordinul de plata presupune ca emitentul sa aiba disponibilitati in cont la banca sa in suma cel putin egala cu transferul si comisionul aferent sau daca nu are cont sa depuna la banca suma necesara.

CARACTERISTICI:

In legislatia romaneasca, ordinul de plata pe suport hartie este reglementat prin Regulamentul BNR nr.8/1994. Ordinul de plata se editeaza de banca centrala sau bancile comerciale potrivit unor standarde stabilite de banca centrala (dimensiunile blanchetei, calitatea hartiei, inscrisurile obligatorii, organizarea textului numai pe orizontala etc). Pe fata formularului, informatiile sunt grupate in mai multe zone care cuprind un anumit numar de campuri (spatii pentru informatii), iar pe verso sunt rezervate spatii pentru bancile intermediare privind confirmarea acceptarii. Pe un ordin de plata este obligatorie inscrierea urmatoarelor mentiuni: denumirea instrumentului “ordin de plata”; data emiterii; ordinul neconditionat de a plati (“platiti”); moneda si suma de bani; numele platitorului si codul IBAN; numele beneficiarului si codul IBAN; banca emitenta si codul BIC; banca colectoare si codul BIC; semnatura olografa a emitentului sau a persoanei imputernicite; referinte privind continutul economic al paltii. Deosebit de acestea, pe ordin pot fi inscrise si elemente facultative, precum data finalizarii platii, alta decat cea normala, ordinul expres ca plata sa se faca printr-un anumit sistem de plati sau o anumita banca intermediara, codul unic de inregistrare sau codul numeric personal al emitentului. Nu pot fi inscrise insa elemente care sa restrictioneze plata, iar existenta acestora determina nulitatea ordinului. Ordinele de plata se emit pe suport hartie sau electronic avand structuri diferite, respectiv cele pe suport hartie au un format standard tiparit (formular), in timp ce modelele electronice se prezinta sub forma unor mesaje codificate.

Dispozitia de plata a emitentului trebuie sa fie neconditionata de anumite restrictii (ex. prezentarea la banca a unor documente) si nici nu poate prevede ca plata sa se faca la cererea beneficiarului. O particularitate importanta o constituie faptul ca ordinul de plata este revocabil de catre emitent pana in momentul acceptarii lui de catre banca colectoare (destinatara). Aceasta caracteristica reprezinta o facilitate pentru emitent dar ridica suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plata a partenerului. In practica bancara, instrumentele de plata revocabile sunt considerate de rang inferior.

CIRCUITUL OPERATIONAL incepe cu emiterea de catre platitor a ordinului de plata si se incheie cu transferul sumei in contul beneficiarului de catre banca sa. In circuitul ordinului de plata de la platitor la beneficiar se pot interpune mai multe banci care efectueaza succesiv urmatoarele operatiuni:

(a) receptia - operatiunea prin care o banca recunoaste primirea ordinului de plata si validitatea acestuia (integritate fizica, informatii obligatorii de identificare si transfer de fonduri, nu contine stersaturi, modificari, conditionari);

(b) autentificarea - procedura de recunoastere a persoanei pe care emitentul ordinului de plata o autoriza sa semneze autentic, prin confruntarea semnaturii inscrise pe document cu cele din fisa specimenului de semnatura, precum si prin diverse procedee convenite cu banca pentru prevenirea platilor neautorizate;

(c) acceptarea (autorizarea) - procedura prin care o banca recunoaste ca valabil un ordin de plata receptionat, obligandu-se sa execute serviciul de a transfera fondurile la termenele si in conditiile dispuse de emitent;

(d) refuzul - procedura utilizata in cazul in care banca receptoare considera ca nu este posibil sa execute ordinul de plata dat de catre emitent;

(e) executarea –procedura de emitere de catre banca receptoare a unui ordin de plata pentru a pune in aplicare un ordin de plata acceptat anterior; executarea presupune debitarea contului emitentului si dupa caz:

(i) creditarea contului beneficiarului daca ambii parteneri au conturi la aceiasi unitate bancara;

(ii) transmiterea ordinului de plata intr-un sistem de plati;

(iii) transmiterea ordinului de plata catre banca corespondenta.