Instrumente de plată internaționale

1. BAZA JURIDICĂ A PLĂŢILOR INTERNAŢIONALE

Relaţiile comerciale dintre ţări se bazează adesea pe acorduri şi convenţii, prin care statele işi asuma drepturi şi obligaţii în domeniul economic, financiar şi de plăţi, dintre care cel mai important este acordul comercial şi de plati. Platile internationale reprezinta componenta care asigura finalizarea tranzactiilor economice sau satisfacerea unor cerinte individuale ca urmare a relatiilor care se stabilesc intre parteneri.

Aceasta componentă foloseşte instrumente de plata care circula in cadrul

sistemului international bancar pe baza unor reglementari la nivel internationalelaborate de institutii de specialitate (Comitetul economic ONU, camere de comert international, Banca Reglementelor Internationale, Banca CentralaEuropeana). Reglementările de bază din acest domeniu sunt: Convenţia cuprinzând legea uniformă asupra cambiilor si biletelor la ordin – Geneva,1930; Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului – Geneva 1931;Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare – Publicatianr. 500 a Camerei Internationalae de Comert de la Paris; Reguli uniformeprivind incasourile – Publicatia nr. 522 a Camerei Internationale de Comert de la Paris.

Între băncile care participă la decontările internaţionale se incheie

conventii de plati in care se prevad instrumentele de plata, regulile care

guverneaza desfasurarea platilor si sistemul de drept care se aplica.

Plata prin utilizarea cambiei si biletului la ordin se numara printre cele mai

vechi tehnici de plata, oferind un grad de securitate ridicat partilor implicate.

BNR efectueaza operatiuni cu cambii in cadrul propriei sale activitati, iar prin intermediul Directiei Decontarea Operatiunilor Bancare a elaborat Normele Cadru privind comertul cu cambii realizat de societatile bancare si celelalte societati de credit. Sistemul de plati si compensari reprezinta o componenta importanta a sistemului monetar si prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurand circulatia banilor si transferul de active monetare. Descarcarea de obligatie pentru schimbul marfii, serviciului sau altui activ, se face de persoana care devine noul proprietar prin cedarea catre fostul proprietar a unui activ convenabil acestuia. Daca activul transmis este sub forma de moneda, obligatia este pecuniara si se considera indeplinita printr-un act de plata. Relatiile din cadrul sistemului de plati sunt relatii pecuniare si acestea trebuie sa se finalizeze prin plata definitiva si irevocabila pentru ca tranzactia sa se incheie si sa inceapa un nou ciclu.

In economiile de piata moderne agentii economici dispun de o varietate de metode pentru a face plati. Astfel, de regula, ei aleg instrumentul de plata pe care il considera adecvat necesitatilor lor, din perspectiva vitezei de executie, a costurilor de tranzactie, a caracteristicilor locale precum si a cadrului legal care reglementeaza obligatiile de plata. De exemplu platile de detaliu (retail payments) pot fi decontate fie prin utilizarea numerarului, a cecurilor, a cardurilor de credit, a cardurilor de debit sau a ordinelor de transfer credit, fiecare dintre ele putând implica operatii manuale, telefonice, postale sau pe suport magnetic. Pentru platile cu valoare mare si/sau urgente, in general corelate cu schimbul instrumentelor financiare, de regula sunt utilizate sisteme electronice de transfer de fonduri mult mai dezvoltate din punct de vedere tehnologic .

Contractele de vanzare - cumparare utilizate in tranzactiile comerciale internationale, datorita ariei largi de probleme pe care le implica derularea unor astfel de tranzactii , cuprind o serie de clauze cu caracter mai special .Pentru argumentarea celor de mai sus se poate afirma ca , intrucat scopul oricarei tranzactii , in general , cu atat mai mult a celor internationale , este obtinerea profitului , si deci clauzele legate de pret , de conditiile de plata si de modalitatea de plata solicita din partea exportatorului si a importatorului un interes mai mare atat in timpul negocierilor cat si pe parcursul derularii contractelor .Un alt argument este rolul pe care il au aceste clauze in contractele internationale si anume acela de a stabili cat , cum si unde se vor plati marfurile exportate. Datorita faptului ca , intre momentul expedierii marfurilor si cel al incasarii valorii acestora exista o diferenta de timp si spatiu considerabila , fiecare parte contractanta urmareste , in timpul negocierilor sa castige garantii cat mai multe , exportatorul ca va incasa la timp contravaloarea marfurilor iar importatorul ca va primi la timp cantitatea de marfuri solicitata la pretul si parametrii calitativi stabilite in contract .