Instrumente de plată și mecanisme de decontare - studiu de caz la SC Lenco Electronic SRL

CAPITOLUL 1

INSTRUMENTELE DE PLATĂ- REPERE ALE EVOLUŢIEI

1.1.Notiuni introductive

„ O monedă (plural recomandat, în literatura de specialitate, : monede, nu monezi) este în general un lingou de metal de formă discoidală, folosită ca o formă de bani. Monedele sunt garantate de către emitent prin ştanţarea sau imprimarea unor elemente particulare uşor de recunoscut, inclusiv (dar nu în mod obligatoriu) legenda, adică textul scris pe monedă. Monedele fără legendă se numesc anepigrafe. Împreună cu bancnotele, monedele reprezintă forma obişnuită de numerar în toate sistemele monetare moderne. În prezent, monedele sunt folosite pentru valori mai mici, iar bancnotele pentru valori mai mari.”

Problemele monetare au făcut obiectul a numeroase cercetări şi interpretări iar teoria monetară constituie unul dintre domeniile cele mai vaste si mai complexe ale ştiinţei economice Moneda a generat, din toate timpurile, pasiuni, interes dar şi interese, nu numai sub aspectul procurării ei în cantităţi cât mai mari, dar şi sub aspectul analizelor ştiinţifice. Banii au intrat in existenta sociala ca un punct de legătură intre om şi viata sa economică şi, in acelaşi timp, ca o expresie definitorie a activităţii economice. La rândul ei istoria a făcut din bani, indiferent de forma lor, un factor explicativ al evenimentelor cruciale din societate au, altfel spus, un document de atestare istorică.

De la troc la moneda-marfă, inclusiv metalele preţioase, apoi la biletul de bancă convertibil sau la bancnotele actuale, aşa-numiţi „bani fiduciari”, până la moneda scripturală sau, mai recent, la mult disputata monedă electronică, s-a parcurs un drum lung, de mai bine de 3000 de ani, un drum care a însoţit evoluţiile omenirii în ansamblul ei şi car-i marchează şi azi existenţa. Si aceasta nu numai ca un element pasiv, ca un simplu intermediar in schimburi, ci ca un factor decisiv, de intervenţie şi transformare a societăţii în care se regăseşte.

Numeroşi sunt cei care s-au aplecat asupra banilor si le-au descifrat tainele, mereu controversate până la ora actuală şi din ce în ce mai ample, raportat la realitatea tot mai complexă.

Moneda a fost definită in decursul timpului în funcţie de formele şi rolul care i s-a atribuit în fiecare perioadă a dezvoltării societăţii. In limba româna contrar diferitelor definiţii oficiale, termenul de „ban” ar proveni de la piesele monetare bătute în banii slavonii care au circulat în număr mare şi pe teritoriul primelor state româneşti, in perioada 1270-1380; cuvântul monedă îşi are originea în latină, din atributul „Moneta Sfătuitoare” conferit zeiţei Junona, în templul căreia statul roman instalase unul dintre primele ateliere de batere a pieselor monetare, care pe una di feţe, aveau imprimat chipul zeiţei.

Una dintre cele mai exacte şi concentrate definiţii a fost dată de Francois Perroux: „moneda este un instrument de plată nedeterminat, general si imediat.

- nedeterminat: pentru că trebuie sa permită plata unei datorii, oricare ar fi ea şi dobândirea oricărui bun sau serviciu;

- general: pentru că trebuie să fie admisă în orice loc, în orice moment, de către toată lumea;

- imediat: pentru că transferul ei trebuie să permită reglarea imediată şi definitivă a oricărei tranzacţii comerciale sau financiare.

In aceasta definiţie se regăsesc de altfel, cele trei funcţii tradiţionale ale monedei, care se manifestă la nivel microeconomic şi care sunt in general acceptate.

Astfel, moneda este în acelaşi timp instrument de plată şi rezervă de valoare, etalonul valorii în general, dar şi instrument de politică în puterea statului.