Internet Banking pe piața din România - evoluții și perspective

Capitolul 1 Aspecte generale privind Internet Banking-ul

1.1.Conceptul de Internet Banking

„Internet-bankingul este un instrument de plată la distanţă care se bazează pe tehnologia internet (world wide web) şi pe sistemele informatice ale emitentului.”

Internet Banking-ul este prietenul cel mai bun al omului modern, al omului grăbit.

Internet banking-ul este numit uneori chiar şi serviciu bancar online deoarece utilizează internetul ca şi canal de distribuţie, prin intermediul căruia se poate dirija activitatea bancară. Acesta este un serviciu ce ne permite accesarea conturilor bancare de la distanţă.

Noţiunea de Internet Banking nu trebuie confundată cu cea de e-banking sau PC banking. Diferenţa dintre cele două servicii este dată de faptul că dacă prima noţiune presupune existenţa unei legaturi cu banca prin intermediul unei conexiuni la internet, în cel de-al doilea caz este necesară existenţa unui modem şi a unei linii telefonice pentru a avea acces la servicii similare.

Furnizorul de servicii Internet Banking reprezintă acea instituție de credit sau instituție financiară nebancară care emite şi pune la dispoziția deținătorului un instrument de plată electronică, pe baza unui contract încheiat cu acesta, iar anual are obligația de a supune aceste sisteme unui proces strict de avizare/reavizare conform normelor legale.

Beneficiarul acestui serviciu, pentru a avea acces la o banca la internet banking, trebuie să aibă minimum un cont curent activdeschis la aceasta, precum şi trebuie să încheie un contract cu banca de furnizare a serviciilor bancare electronice. Pe langă aceste două condiţii, banca poate impune anumite cerinţe suplimentare. După ce toate condiţiile cerute au fost îndeplinite, solicitantul va primi un nume de utilizator şi un cod personal de identificare sau parola sau orice altă dovadă similară (ex: token) a identității necesară autentificării.

Prin intermediului acestui serviciu se pot realiza diverse operaţiuni la distanţa, precum:

- deschidere de conturi;

- transferuri de bani între conturi;

- vizualizarea tranzacţiilor efectuate pe o perioadă de timp;

- plăți în lei sau valută (plata unor facturi);

- metode automate de plată pentru plata facturilor, Direct Debit și Standing Order;

- constituire sau lichidare depozite;

- operaţiuni de schimb valutar;

- ordine de plată intrabancare și interbancare;

- vizualizare extrase bancare;

- actualizare rapidă a datelor personale.

Realizarea unei operaţiuni prin intermediul Internet Banking are loc în momentul în care abonatul autorizat transmite un mesaj securizat serverului respectivului serviciu electronic, prin interediul unui browser web. Astfel utilizatorul va folosi o parola şi un identificator al său, iar serverul va verifica toate aceste date pentru a se putea autentifica.După ce sesiunea electronică a fost stabilită, calculatorul băncii ce realizează serviciul, va procesa şi direcţiona datele necesare tranzacţiei, folosind protocoale interne ale instituţiei, în acest fel operaţiunea desfăşurânduse cu un grad mai ridicat de securitate.

1.2.Apariţia serviciului de Internet Banking

Băncile, pentru a putea face necesităţilor omului modern, au lansat noi produse şi servicii. Astfel Internet Banking-ul a reprezentat o inovaţie prin care clientul instituţiei bancare nu mai era obligat să piardă timp şi bani prin deplasarea la ghişeul acesteia.

Internet Banking-ul şi-a făcut apariţia la începutul anilor ’80, în momentul în care au apărut şi serviciile bancare electronice. De asemenea, acest serviciu a evoluat concomitent cu dezvoltarea World Wide Web. Cel mai probabil procesul de creaţie şi de dezvoltare a acestor servicii a fost declanşat de orientarea companiilor către vânzările on-line, precum şi dezvoltarea conceptului de cumpărături on-line. Multe instituţii bancare au creat baze de date pentru a se putea uşura munca personalul. Bazele de date au fost utilizate pe scara largă în timpul dezvoltării Bancomatelor.

În 1890 băncile din Statele Unite ale Americii şi din Europa au început să realizeze cercetări şi experimente informatice în ceea ce priveşte “home banking-ul”. Prima dată acest serviciu a fost introdus în anul 1981 în New York de cele mai mari bănci din Statele Unite ale Americii în acea vreme: Citibank şi Chase Manhattan. Conceptul mai apoi s-a răspândit în Marea Britanie în anul 1983 prin intermediul băncii Bank of Scotland.