Islamic Banking

Sistemul financiar Islamic

Deși eliminarea dobânzii ("Riba") în toate formele ei este o trăsătură importantă a Sistemului Financiar Islamic, Sistemul Bancar Islamic este mult mai mult de atât. În inima Islamului se află simțul cooperării: să ne ajutăm între noi, potrivit principiilor divinității și pietății (dar să nu cooperăm pentru a face rău).

În esență, acesta țintește să elimine exploatarea și să stabilească doar o societate bazată pe aplicarea legii islamice ("Shari'ah") în operațiile băncilor și ale altor instituții financiare. Pentru a fi în conformitate cu Shari'ah, băncile islamice utilizează serviciile comitetului religios care include invatatii Shari'ah.

Finanțele islamice pot fi văzute ca o formă de investiție etică sau împrumut etic, exceptând faptul că niciun împrumut nu este posibil decât dacă nu se percepe dobândă. Printre restricțiile etice sunt și interzicerea alcoolului și a jocurilor de noroc, precum și consumul cărnii de porc. Adepții islamului nu vor investi cu bună știință în companii care se ocupă cu jocurile de noroc, băuturile alcoolice sau produsele alimentare pe bază de carne de porc.

Angajatii și clienții nu trebuie să fie, musulmani, dar trebuie să accepte restictiile etice impuse de valorile islamice.

Conceptele Islamului Economic

Principiile economiei islamice oferă un balans între capitalismul extrem și comunism, îi oferă individului libertatea de a produce și de a crea bunăstare, dar îl împrejmuiește cu un mediu construit pe îndrumarea divinității și nu controlat de legile create de om. Această îndrumare a divinității setează reguli morale și norme de comportament care cer cea mai sinceră intenție. Când aceste reguli și norme sunt internalizate și respectate de oameni, pacea și prosperitatea vor cuprinde întreagă societate.

Coranul (2:30) spune că omul a fost creat ca reprezentantul Domului pe pământ. Acest concept are un efect considerabil asupra afacerilor islamice, unde lipsa simțului de proprietate absolut promovează simțul muncii în folosul societății, în special cei nevoiași.

Acesta nu este un concept filozofic care apare in viața de zi cu zi a societății, ci se manifestă în diferite aspecte ale vieții.

Ce îl face pe comerciant, bancher, agricultor sau omul de știință să-și facă meseria la cel mai înalt grad al abilităților lor- În economiile capitaliste, rapunsul este noțiunea de competiție. Acest lucru implică necesitatea să producă constant noi idei care să genereze profit pentru a ține pasul cu ceilalți, dar acest lucru duce la pierdere și de obicei generează o invidie de necontrolat. Însă într-o economie bazată pe principiile islamice, ideea de om care îl reprezintă pe Dumnezeu pe pământ le oferă oamenilor de afaceri un sentiment de cooperare cu ceilalti pentru binele societatii ca întreg, incluzându-se și pe ei. Deși îndrumarea Coranului îi dă omului posibilitatea să conserve și să folosească prudent toate resursele pământului pe care Dumnezeu le-a lăsat omenirii.

Lucruri esențiale

Îndrumare divină în economie, care este precizată și în Coran și în Sunnah poate fi rezumată după cum urmează:

1. Administrarea

Coranul(57:7)spune că toate resursele pământului aparțin Domului, Creatorului, care a făcut ca ființele umane să fie administratorul acestor resurse. Oamenii sunt deci, datori lui Dumnezeu pentru că utilizează aceste bunuri. Ideeea de administrare diferențiază mentalitatea economică islamică de mentalitățile materialiste, cum ar fi capitalismul extrem și socialismul.

Acesta introduce un element spiritual si moral în mediul afacerilor și a fost făcut practicabil prin cererea de reguli care guvernează comportamentul indivizilor și politica publică.

2. Grija pentru ceilalți

Grija pentru cei din jurul nostru temperează egoismul care este integrat în natura umană. Merge mână în mână cu administrarea, deoarece atât grija pentru ceilalți cât și administrarea resurselor (bunurilor) îi servesc lui Dumneneu care i-a creat pe oameni. Nimeni nu poate avea împlinire sau fericire în viață dacă nu interacționează cu ceilalți, deoarece fericirea individului și interesele colective merg mână în mână.

Câștigăm prin dăruire atâta timp cât ar fi posibil pentru oricine să reușească nedaruind nimic, (Coranul menționează aceste lucruri în versetele 30:39 și 2:297). Religia islamică descurajează traiul în lux și așteaptă ca oamenii să considere mai întâi ce pot dărui altora înainte de a folosi acel lucru în scop propriu. De asemenea, moderația consumului este menționată în Coran.

Oamenii care consideră că își pot crește averea cerându-le altora dobândă și reducând acțiunile caritabile trăiesc o iluzie. Averea și integritatea societății se poate mări când oamenii bogați oferă o parte din bogăția lor celor nevoiași fără să aibă o motivație anume, decât aceea de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Cei care cred în acest lucru și au o viziune asupra vieții lor viitoare pot înțelege acest lucru.

Gândindu-te să obții profit doar pentru tine duce la folosirea celor din jur ca pe niște instrumente. În societăți, unde egoismul nemăsurat este permis să domine, nu există protecție pentru cei slabi împotriva celor puternici, de aceea dorința de a-ți fi numai ție bine dacă nu este temperată de acțiuni de caritate înseamnă înfrângere personală.