Locul și Rolul Impozitelor pe Avere în Sisteme Moderne de Impozitare

Capitolul 1 Locul si rolul impozitelor

Impozitele si politica fiscală sunt atribute inseparabile statului. Încă de la începuturile sale si până în prezent, statul si–a asumat anumite sarcini pe linia protejării societătii civile împotriva manifestărilor asociale, pe linia ordinii si linistei publice, a instaurării normelor de drept, a dezvoltării învătământului, sănătătii, asigurărilor sociale, apărării nationale. Există, asadar o mare diversitate de sarcini de îndeplinit care presupun, fiecare în parte, cheltuieli bănesti din trezoreria statului.

Perioadele de conflicte militare, în mod deosebit, provoacă mari cresteri ale

cheltuielilor bugetare; după război cheltuielile se mentin ridicate, urmând să acopere pensile pentru fostii combatanti si urmasi, cheltuielile de reconstructie etc. În cursul crizelor economice statul intervine acordând asistenta de somaj sau subventii diverse pentru sustinerea unor activităti amenintate cu falimentul dar necesare societătii. La toate acestea se adaugă cheltuieli pentru asistentă socială, asistentă medicală, constructii de edificii publice, culturale, stiintifice, administrative etc.

Acoperirea într-o mare măsură si cu caracter de continuitate a unei părti importante a cheltuielilor populatiei pentru sănătate, învătământ, asistentă socială – ca mijloc de corectare a inegalitătii de venituri dintre cetăteni – încep să apară tot mai mult ca drepturi ale beneficiarilor si ca obligatii ale statului.

Cresterea continuă a cheltuielilor statului implică în mod presant necesitatea găsirii surselor necesare pentru finantare, iar dintre acestea, impozitele si taxele ocupă locul hotărâtor. Se poate spune că nu există aprioric cheltuieli bugetare rele, după cum nu există impozite perfecte.

Un sistem fiscal este totdeauna un compromis între necesitătile de intrare de venituri la buget si grija pentru echitate socială, pentru proportionarea plătilor în functie de capacitatea fiecărui contribuabil. Pentru asigurarea bugetului cu venituri trebuie actionat în sensul consolidării economiei si apoi în sensul apelului larg la impozite atât asupra celor bogati, cât si asupra celor mai putin bogati. Pentru echitate însă se multiplică formele de exonerare prin reduceri si scutiri de la plata impozitului, ceea ce micsorează veniturile

bugetare.

Impozitele asupra contribuabililor, persoane fizice sau juridice, indiferent că sunt

asezate pe avere, pe venit, pe valoarea adăugată reprezintă în cele din urmă forme de

redistribuire organizate de stat, din nevoia acoperirii cheltuielilor publice.

Fiscalitatea capătă trăsături caracteristice diferite de la tară la tară, si chiar pentru

aceeasi tară în perioade de timp diferite, dar în esentă ea presupune o redistribuire a

veniturilor: se colectează sub diferite forme si în proportii diferite sume bănesti de la

contribuabili, urmând ca fondurile constituite să servească pentru acoperirea unor nevoi

generale ale societătii, de care beneficiază tot fostii contribuabili dar în alte proportii, în alte forme.

Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părti din venitul sau averea

persoanelor fizice sau juridice de către stat, în scopul acoperirii cheltuielilor sale. Impozitul reprezintă plata bănească, obligatorie, generală, definitivă si nereciprocă, efectuată de persoane fizice si juridice în favoarea bugetului de stat în cuantumul si la termenele precis stabilite de lege, fără obligatia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct si imediat.

Caracteristicile principale sunt:

-prelevarea obligatorie, cu titlu definitiv, nerambursabil si fără contraprestatie din

partea statului; impozitul este o obligatie care revine tuturor cetătenilor, ca persoane

fizice sau juridice, cu unele exceptii prevăzute de lege;

-dreptul de impunere apartine statului si se exercită de către diferite organe ale puterii

centrale (Parlament, Guvern) si ale puterii locale (consiliile alese);

-plătitorii impozitelor nu obtin, în schimbul acestora, un contraserviciu din partea

statului.

Sursa de venait impozabil poate fi: salariul, pentru persoanele angajate; profitul, pentru persoanele juridice; renta, pentru proprietarii funciari; câstigurile, pentru posesorii unor hârtii de valoare; veniturile micilor meseriasi liber-profesionisti.