Managementul Costurilor Bancare

Capitolul 1. Eficientizarea costurilor bancare

1.1. Prezentare generală

Evoluţiile tehnice, manageriale, economice cat si informationale de o complexitate uluitoare si intr-o continua schimbare si dinamism reflecta inovarea accelerata care are loc pe mai multe planuri ale unei organizaţii.

Pentru ca o ţară sa susţină o economie in continua ascensiune trebuie sa organizeze cadrul general pentru a falicita formarea de capital cat si coordonarea procesului de economisire-investire în scopul sporirii volumului total de resurse alocate economiei. Acest cadru este reprezentat de un sistem bancar bine structurat, modern, eficient si in continua adaptare la noile realitati economice.

Aceste sisteme sunt modelate in permanenta de noile reglementari economice internationale care au rolul din ce in ce mai precis indreptat spre globalizarea economiei mondiale. Tot mai mult se vorbeşte despre sisteme monetare unice, despre sisteme de finanţare şi plăţi la nivel internaţional, despre liberalizarea schimbului şi despre o nouă organizare.

În cadrul unei lumi din ce în ce mai globalizate competiţia este acerbă. Casele de brokeraj precum si pieţele financiare sunt marii competitori ai băncilor care reusesc pe zice trece să preia mare parte din rolul de intermediere a acestora. Astfel în ultima perioadă, băncile ajung sa ofere capitaluri la cel mai mare pret de pe piata, ofertele lor fiind nerentabile pentru investitori precum si creditori.

Băncile au nevoie astfel de o restructurare pentru a face faţă noilor realităţi economice, pentru a redeveni un competitor redutabil pentru pieţele financiare şi instituţiile de brokeraj. Băncile trebuie să conlucreze între ele nu să fie concurente. Autorii Scott MacDonald şi Timothy W. Koch îşi pun întrebarea dacă există prea multe bănci, uniuni de credit, dacă este nevoie de "trei instituţii concurente" la fiecare colţ de stradă. Tot ei prezintă o posibilă soluţie: băncile de pe aceeaşi piaţă şi-ar putea combina operaţiunile, reducând costurile cu închirierea spaţiilor, costurile cu utilităţile, eliminând consiliile de directori, folosind tehnologia informaţională mult mai eficient. De fapt, aceste economii de costuri au constituit una din motivaţiile recentelor preluări şi achiziţii de bănci. Prin reducerea cheltuielilor băncile vor putea oferi capitaluri la un preţ mai mic combatând astfel ofertele pieţelor de capital. Devine astfel vital pentru bănci managementul costurilor.

1.2. Costurile existente în cadrul unei instituţii bancare

În prezent, creşterea continua a veniturilor nu mai reprezintă un obiectiv atat de iportant în contextul sistemului bancar internaţional. Totusi o evoluţie ascendentă a profiturilor unei instituţii bancare este în necesară pentru a menţine încrederea acţionarilor şi le satisface asteptările vrivind randaentul previzionat. Aflaţi într-un continuu proces de globalizare ce a adus o concurenţă acerba fapt ce a provocat scăderea senificativa a marjelor de dobândă, scăderea per ansamblu a veniturilor din unele acivităţi bancare datorita specializărilor băncilor precum şi recesiunea provocată de actuala criza econoică a făcut băncile să caute noi modalităţi de menţinere a unui trend ascendent a propriei profitabilităţi.

Analizele privind rezultatele directe şi indirecte provocate chetuiala fiecărei unităţi monetare au devenit o necesitate pentru bănci precum şi o obsesie a responsabililor cu creşterea performanţei instituţiei bancare.

Băncile suportă în cadrul desfaşurării activităţii lor de intemrediere financiară, două categorii de costuri:

1. costul resurselor;

2. costul de funcţionare, distribuire şi recuperare a disponibilităţilor.

Costurile legate de formarea resurselor sunt formate în preponderenţă de dobânzile pe care banca le le plăteşe. Acestea pot fi dobânzi plătite deponenţilor pentru depozitele atrase de către bancă sau din dobânzile pe care banca le are de plătit, în urma atragerilor unor resurse si fonduri externe prin imprumuturi, altor instituţii financiare.

Aceste costuri sunt influenţate direct de nivelul dobânzilor bonificate, determinate ca raport al ofertei şi cererii de monedă, pe de o parte şi ca urmare a orientărilor de politică monetară şi de credit, pe de altă parte. Evoluţia taxei sconului, cursului valutar precum şi evoluţia dobanzilor la unele valute de referinţă care joacă un rol important în comerţul global joacă un rol important in determinarea dobânzii de piaţă.

Puterea de cumpărare a monedei naţionale, gradul de dezvoltare a economiei naţionale, stabilitatea acesteia precum şi gradul de eroziune într-o ţară a capitalului va avea efecte directe asupra nivelului naţional al dobânzii .

Costul de funcţionare are o structură specifică în care se includ :

- cheltuielile de personal sub forma salariilor şi altor drepturi asimilate deţin cea mai mare pondere în cadrul costurilor de funcţionare. Personalul băncilor este divers, complex şi necesită o foarte bună pregătire. Având în vedere specificul activităţii sale, un angajat al băncii trebuie sa îmbine cu profesionalism aptitudinile sale sociale de consultanţă şi îndruare pentru a inspira incredere clientilor cu cele de specialitate privind oferta băncii oferind produsul perfect clienţilor dar fiind de asemenea capabil să facă calcule de fundamentare pentru unii indici financiari. Personalul bancar se deosebeşte net de personalul angajat în oricare alt sector prestator de servicii. El este de asemenea mereu în pas cu tehnologia (ATM-uri, aparate de numarat bancnote cu polizor etc) şi noile programe informatice folosite in transiterea datelor ţi procesarea informatiilor bancare, sisteme de securitate informatică, fiind instruit în utilizarea acestora. În ansamblul său, activitatea bancară impune un grad înalt de calificare a personalului său În structura personalului bancar, cea mai mare pondere o ocupă şefii de compartimente (53,8%), urmează funcţionarii (30%), apoi cadrele de conducere (15,6%). Toate aceste argumente vin să justifice de ce salariile personalului bancar sunt mai ridicate decât în alte sectoare de activitate.