Managementul Riscului Bancar

In epoca contemporana, locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Agentii economici utilizeaza  pentru activitatea lor de productie, comercializare, investitii  importante active financiare. O parte din aceste active este asigurata din resurse proprii, alta din resurse imprumutate, recurgand la credite care le sunt acordate de banci in procesul de reciclare si valorificare a capitalului monetar disponibil. In economia de piata sectorul bancar are un rol major, el actionand ca « varf de lance » in promovarea reformei si in mecanismul autoreglarii economice.

Plecand de la realitatea ca principala operatiune bancara este creditarea, activitatea de acordare a creditelor se fundamenteaza pe mai multe principii, dintre care cele mai importante pot fi :

- Activitatea de analiza a solicitarilor si de acordare a tuturor tipurilor de credite, inclusiv asumarea riscurilor specifice activitatii de creditare, se bazeaza pe resursele proprii si atrase ale bancilor. In acest scop, este necesar ca evidenta contabila sa fie structurata pe un sistem de conturi de disponibilitati in lei si valuta, deschise diferentiat ( feluri valute ; termene ; feluri de capital, etc).

- Elementele de analiza ce sunt luate in considerare in momentul asumarii de catre banca a unor angajamente, urmaresc in principal :

- analiza activitatii economice si financiare a fiecarui client va urmari lichiditatea, bonitatea, solvabilitatea, rentabilitatea activitatii desfasurate, precum si pozitia pe piata a a agentilor economici ;

- in cadrul analizei solicitarii de credit, se va acorda o atentie deosebita tuturor tipurilor de garantii pe care solicitantii de credit le prezinta ;

- orice operatiune de creditare presupune luarea in calcul a unui risc ce rezulta din posibilitatea ca agentul economic sa devina insolvabil. Riscul rezultat din insolvabilitatea clientului poate fi ponderat prin luarea in calcul a si constituirea de garantii in profitul bancii, ea fiind cea care imprumuta clientul. Cand se estimeaza oportunitatea unei afaceri, cum este cea rezultata din dintr-o operatiune de creditare, trebuie luata in calcul, in primul rand, posibilitatea recuperarii creditului la scadenta. Conditia fundamentala pentru a se acorda un credit, de catre banca, este capacitatea potentialului client de a produce venituri rezultate din derularea creditului.

Aceasta capacitate de a produce venituri se poate evalua prin diverse mijloace de observare, intocmindu-se in acest scop, un studiu de solvabilitate.

In cadrul acestui studiu, banca va evalua, prin angajamentele pe care le are clientul fata de terti: organizarea lui tehnica si administrativa, raportul intre capitalul propriu si capitalul atras (rezultat din credit) situatia economica a sectorului de activitate, in care este directionat creditul, motivele socitarii creditului, destinatia sa reala si imediata, modul de gestionare a patrimoniului ce a fost acoperit financiar prin respectivul credit, si perspectivele dezvoltarii acestuia, modul de distribuire a profitului clientului.

Chiar daca aceste estimari sunt corecte, aceasta nu impiedica banca, sa-si ia garantii reale si personale in raport cu creditul acordat.

Aceasta situatie este determinata si de faptul ca se pot produce schimbari rapide si uneori imprevizibileale conditiilor economice, datorate fie agentilor economici, fie situatie de pe piata.

Banca va cauta sa-si diminueze cat mai mult posibil riscul rezultat din acordarea creditului, verificand temeinic toate situatiile si variantele posibile, acordand credite doar acelor agenti economici care prezinta garantii solide si care desfasoara o activitate intensa si profitabila.

Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta in mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cand unii debitori nu isi onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.

Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite.

Orice credit reprezinta o anticipare a unor incasari viitoare. Din aceasta perspectiva, ( a fluxului de incasari), orice credit comporta riscul ca aceste incasari sa nu se realizeze deloc sau partial. Acest risc mai este numit si risc de insolvabilitate a debitorului; el este esential in activitatea bancara deoarece principala functie a unei banci o reprezinta acordarea de credite. Aprecierea justa a riscului de credit este,deci, de o importanta majora pentru banca. Pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importanta etapa a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.