Managementul riscului bancar în cadrul Băncii Transilvania

În prezent, mediul economic, financiat şi bancar sunt dominate în principal de incertitudine, risc şi de o concurenţă semnificativă. Instituţiile bancare sunt privite ca fiind entităţile care se ocupă de gestiunea riscului. Riscul reprezintă un factor de bază al activităţii întreprinderilor, pentru că acestea nu îşi pot asigura un profit fără a-şi asuma un grad de risc. Astfel, entităţile urmăresc o gestionare eficientă a riscului şi limitarea acestuia pentru a obţine profit şi pentru o maximizare a acestuia.

În cazul unei societăţi bancare, este nevoie de elaborarea unei strategii adecvate, de existenţa unor mecanisme şi programe care asigură minimizarea şi observarea riscurilor existente şi potenţiale. Astfel, strategiile băncilor sunt orientate către limitarea pierderilor şi cheltuielor şi maximizarea profitului. Pentru îndeplinirea acestor obiective, activitatea bancară are la bază principiul prudenţei, prezent în desfăşurarea oricărei operaţiuni.

Riscul bancar reprezintă un factor ce poate interveni în activitatea bancară şi în urma căruia rezultă efecte negative, exprimate prin ineficienţa activităţii, limitarea profitului sau apariţia pierderilor. BNR defineşte riscul bancar ca fiind expresia apariţiei pierderilor şi scăderea profitului, datorită nerespectării obligaţiilor contractuale. Acordul Basel II numeşte acest risc ca fiind o pierdere suferită de către bancă, datorită nerespectării obligaţiilor financiare ale clienţilor.

În altă ordine de idei, riscul de credit este riscul cel mai important care influenţează activitatea şi deciziile băncii. Aceste reprezintă principala sursă de declanşare a falimentului, iar cauza principală este nerambursarea creditelor acordate de către bancă.

Apariţia riscul de credit îşi are originea în două surse şi anume:

1) incapacitatea de plată a debitorului, ceea ce înseamnă imposibilitatea clientului de a-şi respecta parţial sau integral obligaţiile financiare faţă de entitatea bancară, la care se adaugă un trend negativ pentru ratingul determinat de bancă;

2) riscul de piaţă sau expunerea la riscul de credit, care influenţează negativ valoarea resurselor ce trebuie rambursate.

Societăţile bancare au ca principal obiectiv acordarea de credite, în condiţii ce asigură maximizarea profitului şi limitarea riscurilor asumate.

Activitatea societăţilor bancare este marcată de un grad de risc, de pierderi, iar de aceea este necesar un management adecvat, o gestiune eficientă şi efectuarea profesională a controlului creditelor acordate. Calitatea portofoliului de credit reprezintă criteriul de bază pentru limitarea riscurilor asumate.

În cadrul băncii există o serie de surse care generează apariţia riscului de credit. Acestea pot fi:

-neatenţie în elaborarea reglementărilor referitoare la procesul de creditare;

-condiţii de creditare relaxate şi norme elaborate greşit;

-nerespectarea condiţiilor stabilite de către bancă pentru acordarea creditelor;

-depăşirea volumului de credite acordate unui anumit segment de piaţă;

-necorelarea volumului de credite acordate cu capacitatea băncii de a gestiona riscurile;

-mecanisme şi sisteme ineficiente şi neadecvate pentru identificarea riscurilor şi clienţilor cu dificultăţi;

-condiţii de creditare sub condiţiile pieţei.

Procesul de management al riscurilor are la bază efectuarea analizei creditelor acordate, analiza credibilităţii şi capacităţii de rambursare a clienţilor. Totodată, se urmăreşte abordarea unor reglementări adecvate de creditare şi a unor mecanisme eficiente de selecţie a creditelor sigure, lipsite de dificultăţi. O politică sănătoase se reflectă într-o gestiune corectă a riscurilor, în identificarea şi limitarea acestora. Procesul adoptat de către bancă trebuie să aibă în vedere atât creditele acordate individual, cât şi creditele în ansamblul lor.

Persoanele responsabilele din cadrul băncii au ca atribuţii să analizeze cererile clienţilor şi capacitatea acestora, pentru a stabili cu exactitate gradul de risc asumat. De aceea, managerii au o serie de responsabilităţi în acest domeniu, cum ar fi:

-elaborarea unor decizii adecvate, în concordanţă cu riscul de credit;

-diversificarea portofoliului de clienţi pentru diversificarea riscurilor asumate;

-asigurarea garanţiilor pentru creditele acordate, pentru limitarea riscurilor.

Procesul de management al riscurilor este unul complex şi dinamic, prin care sunt stabilite şi cuantificate riscurile, sunt identificate metodele de gestiune a riscurilor şi sunt observate şi controlate acestea.