Managementul riscului de creditare în cadrul BCR

1.Aspecte teoretice privind managementul riscului de credit

Riscul reprezintă cuvântul din ce în ce mai des întâlnit în vocabularul nostru. Orice activitate economică este însoțită de risc, într-o mai mică sau mai mare măsură. Conform majorității specialiștilor din domeniu, progresul societății actuale a fost posibil, ca urmare a asumării unor riscuri.

Potrivit cu Dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul risc este provenit din cuvântul francez "risque" și reprezintă pericol posibil, inconvenient posibil sau probabilitatea de a suporta o pagubă.

Băncile comerciale se confruntă cu nenumărate riscuri legate de operațiunile lor curente, iar expunerea acestora la risc poate fi inerentă activității obișnuite, precum și o expunere suplimentară, ca urmare a dorinței de a obține profit mai ridicat decât cel normal. În cazul primei forme de expunere este vorba de riscuri pure, iar în cel de-al doilea caz de riscuri speculative.

Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitenții de titluri să nu- și onoreze obligațiile la scadență, ca urmare a degradării situației financiare a acestora, care poate fi determinată de condițiile afacerii împrumutatului sau de situația generală a economiei. Conform Bancii Naționale a României, riscul de credit este definit ca fiind riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligațiilor contractuale. De asemenea, în conformiate cu Acordul Basel II, riscul de credit reprezintă pierderea potențială, pe care o bancă o poate suferi dacă un client debitor, denumit contrapartidă, nu își îndeplinește obligațiile privind plata dobânzilor și rambursarea principalului conform contractului de creditare.

Riscul de credit poate fi generat de:

1.Riscul de intrare în incapacitate de plată a debitorului - acesta reprezintă probabilitatea ca împrumutatul să nu își poată onora parțial sau total obligațiile stabilite în contract sau posibilitatea de a intra în incapacitate de plată, riscul de înrăutățire a ratingului debitorului;

2.Riscul de piață - reprezintă expunerea la risc pe piață și acesta contribuie la afectarea valoarii de piață a unei obligații.

Managementul riscurilor de credit cuprinde o multitudine de procese, proceduri și activități care pot fi grupate în următoarele etape:

1.Identificarea riscurilor - în cadrul acestei etape sunt identificați factorii sau evenimentele și acțiunile ce conduc la producerea de pierderi, precum și stabilirea momentelor în care aceste riscuripot apărea în cadrul activităților desfășurate. De asemenea, prin identificarea riscului se determină și potențialele pierderi, precum și probabilitatea de apariție a factorilor perturbatori. Acest proces are loc în mod permananet deoarece în orice moment pot apărea riscuri ce pot determina perturbarea activității bancare.

2.Măsurarea riscurilor - reprezintă o altă etapă a managementului riscului, ce se referă la comensurarea valorii totale a pierderilor avute de o bancă în cazul producerii anumitor riscuri. Astfel în cadrul acestei etape, sunt luate în considereare riscurile ce au fost identificare în cadrul primei etape, iar apoi este realizată o analiză aprofundată a acestora.Totodată se impactul corelației dintre factorii generatori de risc de credit și modul de propagare a riscurilor de credit pentru a determina dimensiunea consecințelor posibile pentru activitatea bancară.Astfel prin indicatori statistici, analize probabilistice, analiza Monte Carlo, stress testing etc. se realizează o cuantificare a potențialelor pierderi determinate de riscul de credit.

3.Elaborarea politicilor de management al riscurilor de credit - această etapă se referă la felul în care se poate reduce posibilitatea de apariție a riscului de credit, precum și impactul acestuia.

4.Monitorizarea și controlul riscurilor de credit - aceste activități sunt permanente, iar în cadrul acestei etape este evaluată performanța politicilor de management a riscurilor de credit adoptate de bancă.

Toate băncile din cadrul sistemului bancar românesc, sunt afectate într-o măsură mai mică sau mai mare, de riscul de credit. Astfel este necesară relizarea unei analize mult mai atente a modului în care evoluează calitatea portofoliului de credite în timp, deoarece aceasta are un impact semnificativ asupra profitabilității, adecvării capitalului, precum și asupra încrederii generale în banca în cauză. Printre indicatorii aferenți riscului de credit, cei mai importanți folosiți în băncile din România sunt volumul creditelor restante raportat la total credite, precum și volumul creditelor neperformante, raportat la total credite. Pentru ca cei doi indicatori să se afle la un nivel optim, este de dorit ca rapoartele să aibă valori minime, tinzând spre 0 în primul caz și situate în jur de 1 în al doilea caz.