Managementul Riscului de Creditare la BRD Groupe Societe Generale

Capitolul I

Riscul în activitatea bancară

I.1 Notiuni generale

Piata financiară este extrem de volatilă datorită influentei unui număr mare de factori obiectivi si subiectivi.Din această cauză, în lupta lor pentru maximizarea profitului, institutiile de credit se confruntă în permanentă cu tot felul de riscuri.

În general riscul poate fi definit ca fiind o întamplare a cărei producere are o consecintă nefavorabilă asupra subiectului/agentului economic. Riscul reprezintă posibilitatea de nerealizare a câstigului scontat sau de aparitie a unei pierderi în tranzactiile economice (de import, export, arbitraj), ca urmare a producerii unor evenimente sau fenomene cu impact asupra afacerilor societătii comerciale/operatorului.

Cele mai multe definitii date riscului si managementului riscului se bazează pe functia clasică a banilor si anume cea de intermediere în domeniul riscurilor financiare prin diviziunea lor. Din acest punct de vedere, este privită de obicei problema pierderilor neasteptate din activul băncilor, pierderi cauzate de piată, de riscurile de credit sau de lichiditate.

Riscul poate avea o influentă considerabilă asupra unei institutii de credit atât o influentă care se resimte în pierderile directe înregistrate, cât si o influentă a căror efecte se resimt asupra clientilor, personalului, partenerilor de afaceri si chiar asupra autoritătii băncii.

Este important de stiut că riscul este generat de un număr mare de operatiuni si proceduri. Din această cauză, cel putin în domeniul financiar, riscul trebuie să fie considerat ca un complex de riscuri, în sensul că producerea unui risc poate conduce la cauzarea altor riscuri. Ca o consecintă aceste operatiuni si proceduri pot genera în permanentă o expunere a riscului.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în realizarea operatiunilor curente si nu numai riscurile specifice activitătii bancare clasice.

În general, riscul bancar reprezintă gradul de pierdere suferit de către o bancă în cazul în care cealaltă parte contractuală(clientul acesteia) falimenteză fără să poată să-si achite obligatiile fată de bancă.

Având în vedere experienta acumulată în desfăsurarea activitătilor băncile sunt de acord că cea mai importantă cauză a pierderilor, a constituit-o concentrarea excesivă a riscului asupra unui client, industrie sau sector ecomomic, tară.

Pierderile înregistrate de bănci apar datorită împrumuturiloe excesive acordate unor clienti sau datorită angajării excesive în activităti speculative apărând din expunerea unor cursuri valutare ridicate sau stabilirea necorespunzătoare a scadentei si a ratei dobânzii, expuneri generate fie de decizii tehnice necorespunzătoare apărute în schimburile de pe piată sau rezultatele unei tehnici a conducerii bancare necorespunzătoare.

În aceste conditii de accentuare a instabilitătii, reactia băncii fată de fenomenele conjuncturale trebuie să se manifeste, pe de o parte prin cresterea preocupărilor pentru studierea acestora si previzionarea evolutiei variabilelor pietei si pe de altă parte prin asa numitul management al riscului.

Este obligatoriu ca strategia unei bănci care se respectă să includă programe si proceduri privind managementul riscurilor bancare în vederea minimizării probabilitătii ca riscurile să afecteze expunerea potentială a băncii. Cele trei obiective ale managemntului bancar sunt:

- maximizarea profitabilitătii

- minimizarea expunerii la risc

- respectarea reglementărilor bancare

Băncile sunt supuse, de asemenea, tuturor riscurilor cu care se confruntă clientii lor, riscuri cum ar fi cele legate de compromiterea culturilor agricole, pagube produse de factorii de mediu sau pierderi rezultate în urma lansării unui nou produs cu costuri de productie foarte ridicate.

Cel mai important si persistent risc cu care se confruntă băncile este riscul de credit – riscul conform căruia clientii băncilor nu pot să-si onoreze obligatiile fată de bancă. Riscul de credit poate apărea din operatiunile de creditare ale persoanelor fizice, societătilor comerciale, băncilor si guvernelor, din derularea unor tranzactii pe piată care nu sunt onorate la scadentă etc.

Notiunea de risc poate fi definită ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilitătii de câstig sau pierdere.

În activitatea bancară, asumarea riscurilor poate fi cercetată pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operatiunilor speculative pe pietele financiare sau de schimb, dar si a posibilelor pierderi imprevizibile.

De obicei, asumarea riscurilor este legată de functia de bază pe care o au băncile în economie si anume functia de investitii.

După cum se stie, băncile investesc resurse împrumutate care sunt un multiplu substantial al propriului capital. Recuperarea cu întârziere a resurselor investite provoacă o serie de dezechilibre la nivelul băncii care pot îmbrăca diferite forme si se pot alimenta reciproc.

Perioada actuală este denumită “era managementului de risc “ în domeniul bancar, iar managementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă si importantă a managementului bancar. De obicei, asumarea unor riscuri atrage după sine si câstiguri mai mari.