Managementul Riscului de Creditare la Millenium Bank

Capitolul 1. Preliminarii. Cadru.

Mediul, în continuă schimbare, în care operează băncile, generează noi oportunităţi de afaceri, dar acestea presupun, totodată, riscuri tot mai mari şi mai complexe care, la rândul lor, se constituie într-o provocare, pe cât de reală, pe atât de ameninţătoare pentru abordările tradiţionale ale managementului bancar Managementul bancar are ca obiective principale: maximizarea profitabilităţii, minimizarea expunerii la risc şi respectarea reglementărilor bancare.

Riscul bancar poate fi definit ca un fenomen care poate apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi.

Figura 1. Spectrul riscului bancar

Sursa: http://www.actrus.ro/reviste/4_2004/a11.pdf

Unul dintre cele mai importante riscuri care afectează activitatea bancară peste tot în lume este cel de creditare. Nu este unul insignifiant, iar dacă banca nu are un management al riscului de creditare corect şi eficient, o descoperire prea mare în faţa acestui tip de risc poate duce la colapsul respectivei instituţii financiar-bancare.

Vorbim de risc de creditare ca fiind posibilitatea ca debitorii sau emitenţii de titluri să nu–şi onoreze obligaţiile la scadenţă, ca urmare a degradării situaţiei financiare a acestora, care poate fi determinată de condiţiile afacerii împrumutatului sau de situaţia generală a economiei.

Acest tip de risc este asumat de toate băncile, şi nu poate fi evitat, ci doar prevenit şi diminuat. Riscul de credit apare în special datorită următorilor factori:

- concentrarea pe anumite sectoare sau firme;

- lipsa unei diversificări corespunzătoare a portofoliului de credite al băncii;

- existenţa unor puternice corelaţii între diversele credite din portofoliu;

şi pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadenţă a creditelor şi dobânzilor aferente, se impune un management atent a riscului de credit.

Managementul riscului de credit se bazează pe două perspective: una reprezentând monitorizarea riscului prin emiterea de norme interne în ceea ce priveşte calitatea creditelor, prin respectarea principiilor generale şi a criteriilor de acordare a creditelor, şi o alta reprezentând gestiunea riscului de credit.

Gestiunea riscului se realizează a priori şi a posteriori.

Gestionarea a priori este o primă etapă şi presupune :

- divizarea şi limitarea riscurilor,

- aprecierea calităţii (capacităţii de rambursare) solicitanţilor de credite,

- constituirea garanţiilor.

A doua etapă, gestionarea a posteriori, vizează:

- analiza portofoliului de credite şi constituirea de provizioane,

- constituirea fondului pentru riscuri bancare generale.

Divizarea riscurilor are ca obiectiv evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea (economică şi geografică) plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizează prin norme stabilite de fiecare bancă, dar şi prin măsuri stabilite de autoritatea de reglementare, opozabile tuturor băncilor.