Managementul Riscului de Creditare și a celor Asociate la BRD

INTRODUCERE

Riscul şi incertitudinea reprezintă două fenomene cu care oamenii şi organizaţiile interacţionează din cele mai vechi timpuri. Riscul se manifestă atât în viaţa de zi cu zi a oamenilor cât şi la nivelul organizaţiilor sociale. Practic, orice proces decizional şi orice planificare strategică implică riscuri. Însuşi progresul social, economic şi cultural al omenirii nu ar fi fost posibil fără asumarea unor riscuri şi din acest motiv problematica riscului şi incertitudinii a ajuns în atenţia teoreticienilor şi a practicienilor din cele mai vechi timpuri.

Riscul şi incertitudinea se manifestă în majoritatea activităţilor umane datorită faptului că societatea umană nu este statică, ea este într-un proces continuu de evoluţie şi, din acest motiv, existenţa noastră şi mediul în care trăim sunt în continuă schimbare.

Riscul se găseşte astăzi în centrul afacerilor bancare. Gestionarea riscurilor reprezintă funcţia cheie a băncilor moderne axate pe activitatea de piaţă. Problemele care apar în sistemele bancare în urma unei gestionări nereuşite a resurselor şi plasamentelor se regăsesc în toate economiile. Falimentele bancare pun în cauză stabilitatea sistemului bancar chiar şi în ţări în care procesul de supraveghere este bine dezvoltat.

În prezenta lucrare denumită “Gestiunea riscului de creditare şi a celor asociate la BRD- Group Société Générale” se prezintă analiza riscului de creditare precum şi a celor asociate acestuia, evidenţiindu-se metode de analiză făcute pe sistemele financiar-contabile ale băncii în scopul propunerii unor metode de gestiune eficiente a acestor tipuri de riscuri pentru a fi utilizate de managerii băncii pentru îmbunătăţirea performanţelor financiare ale băncii.

Titlul lucrării se regăseşte în conţinutul acesteia care este dezvoltat pe parcursul a cinci capitole bine individualizate, respectiv, două capitole introductive şi două capitole care constituie nucleul de bază al lucrării precum şi un capitol de concluzii şi propuneri care se pot desprinde în urma parcurgerii capitolelor anterioare acestuia.

Primul capitol denumit “Sisteme bancare- instituţii specializate în operaţiuni monetare” prezintă băncile comerciale ca principalii intermediari financiari monetari în economie. Pornind de la structura actuală a sistemului bancar românesc am arătat care este rolul băncilor componente ale acestuia in dimensiunea creditelor, pentru finanţarea dezvoltării economiei, în noul context actual de reducere a lichidităţii bancare ca factor determinant al extinderii crizei mondiale financiare.

Al doilea capitol “Riscurile în procesul creditării şi gestionarea lor” prezintă o analiză de evaluare a principalelor tipuri de riscuri ce apar în procesul de creditare în ultimii trei ani. Un rol deosebit de important îl prezintă metodele de gestionare pe tipul de bancă pornind de la situaţiile financiare ale băncilor.

Capitolul trei “Analiza financiară a riscului de creditare la BRD” care reprezintă partea cea mai importantă a lucrării, este dedicat analizei riscului de creditare la BRD şi pe sistemul bancar, prin care se evidenţiază rezultatele analizei şi măsurile de îmbunătăţire a rezultatelor financiare.

Capitolul patru “Gestiunea riscului de creditare şi a celor asociate la BRD” este alături de capitolul trei nucleul lucrării.Acest capitol se ocupă cu analiza riscului ce apare în procesul de creditare la banca BRD precum şi cu gestiunea celorlalte riscuri asociate riscului de creditare. Rezultatele analizei trebuie luate în considerare de managerii băncii, deoarece acestea dau o notă caracteristică performanţelor financiare ale băncii fiind conţinute în alegerile strategice şi structurale viitoare.

Lucrarea se încheie cu un capitol de concluzii şi propuneri din care reiese că pe termen lung, se prevede că instituţiile bancare îşi vor conserva rolul de intermediere prin modalităţi diferite, dar care vor arăta că, aşa zisa bancă „ comercială” nu numai că nu va dispărea cum prevăzuseră majoritatea analiştilor financiari, ci va rămâne un factor esenţial al sistemului financiar.

CAPITOLUL I

SISTEME BANCARE- INSTITUŢII SPECIALIZATE ÎN OPERAŢIUNI MONETARE

1.1. Băncile comerciale –componente de bază a sistemului bancar

O bancă reprezintă o instituţie de credit autorizată să efectueze, în principal, activitatea de colectare a fondurilor atât de la persoane juridice, cât şi de la persoane fizice sub forma depozitelor sau instrumentelor negociabile plătibile la cerere sau la scadenţă, precum şi de acordare a creditelor .

Ţările membre ale Uniunii Europene utilizează conceptul de “instituţie de credit” pentru a defini activitatea de mai sus. Instituţia de credit reprezintă o entitate a cărei activitate constă în “atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în contul propriu.”

În România, nu se permite nici unei entităţi să desfăşoare activitate bancară, fără autorizarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

Băncile, persoane juridice române, precum şi sucursalele băncilor străine pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele operaţiuni:

• deschiderea de conturi în lei şi valută, atragerea de depozite la cerere, la termen;

• încheierea unor acorduri de împrumut (acordarea de împrumuturi şi linii de credit în lei şi valută pe termen scurt, mediu şi lung), operaţiuni de factoring şi scontarea bonurilor de tezaur, inclusiv forfetare;

• efectuarea operaţiunilor bancare în România şi în străinătate;

• plăţi şi decontări, leasing financiar, emiterea cărţilor de credit;

• emiterea şi gestionarea instrumentelor de credit şi plată, prestarea unor servicii bancare electronice.

• gestionarea portofoliului clienţilor, păstrarea în custodie a titlurilor de valoare şi gestionarea acestora precum şi acordarea de consultanţă bancară şi financiară;

Băncile de afaceri

Din definiţia generală a băncilor de afaceri rezultă că acestea, spre deosebire de băncile universale, de depozit, sau comerciale operează asupra bilanţului întreprinderilor, intervenind pe diferite pieţe financiare pentru contul lor sau al clienţilor şi gestionează patrimoniile particularilor.