Cuprins
- Capitolul 1. Pasivele bancare 3
- Capitolul 2. Riscurile aferente pasivelor bancare si managementul acestora 6
- 2.1. Riscul bancar 6
- 2.2. Riscurile pasivelor bancare 7
- Capitolul 3. Exemplu practic – Managementul riscului dobânzii 13
- Bibliografie 16
Extras din proiect
Capitolul 1. Pasivele bancare
Pasivele bancare reprezintă resursele băncii şi se constituite din resurse proprii şi resurse atrase.
Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezervă, prime legate de capitalul social vărsat şi resurse temporare – care pot fi plasate pe termen foarte scurt şi scurt, constituite din: rezerva generală pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plată, impozitele constituite până devin exigibile.
Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, practic, pe seama acestora banca îşi poate îndeplini funcţia de investiţii în economie, resursele proprii având o pondere neînsemnată în investiţiile făcute de bancă.
Capitalul bancar desemnează fondurile pe care banca le poate folosi pentru finanţarea unor operaţiuni pe termen nelimitat. Formele capitalului bancar pot fi delimitate de modul lor de procurare: capitalul bancar în sens restrâns şi alte surse de capital bancar. Fondurile proprii ale societăţilor bancare sau capitalul bancar în sens restrâns este forma clasică a capitalului bancar şi forma exclusivă pentru majoritatea băncilor româneşti.
Capitalul bancar în sens restrâns cuprinde: capitalul social vărsat, profitul nerepartizat şi fondurile bancare proprii. Sursele sale de constituire pot fi interne - reinvestirea profitului - sau externe - emisiunea publică sau privată de acţiuni. Capitalul şi fondurile de rezervă ce se constituie pe seama profitului, au un aport redus în formarea resurselor de creditare ale băncilor, deoarece băncile fiind societăţi pe acţiuni, formează capitalul propriu prin emisiune şi subscriere de acţiuni. Acţiunile băncilor sunt indivizibile, iar banca nu recunoaşte decât un singur proprietar pe fiecare acţiune.
Stabilirea valorii capitalului bancar se poate face în trei modalităţi:
- la valoarea contabilă, ca diferenţă între totalul activelor şi pasive, ca o mărime folosită pentru raportare;
- la valoarea de piaţă, folosind cursul acţiunilor aflate în circulaţie, multiplicat cu numărul acestora;
- la valoarea nominală a acţiunilor
În România, conform normelor Băncii Naţionale a României 2/1994, fondurile proprii ale societăţilor bancare includ:
- capitalul propriu, în care sunt cuprinse:
- fondul de rezervă;
- fondul mijloacelor fixe;
- fondul de dezvoltare;
- alte fonduri, constituite din profitul net, în limita legii.
- capitalul suplimentar, în care se cuprind:
- fondul de risc;
- rezervele din evaluarea activelor;
- datoria subordonată.
Resursele atrase sunt cunoscute în literatura de specialitate ca fiind capitalul de împrumut, adică fondurile pe care populaţia le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen. Acestea constituie principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. Încercarea de a creşte cât mai mult volumul acestor depozite este principala activitate de atragere de resurse.
Depozitele bancare constituite de clientelă reprezintă o modalitate de atragere a disponibilităţilor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice. Depunerile agenţilor economici pot fi clasificate, în funcţie de durata de timp pentru care sunt făcute şi de destinaţia lor în:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Riscului Pasivelor Bancare.doc