Măsuri neconvenționale

I. Introducere

Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseşi bazele capitalismului modern. Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei actuale.

Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică.

Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori.

Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de subestimare a riscului şi o adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor.

Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta înţelegere a riscurilor implicate.

II. Starea economiei japoneze

Economia Japoniei nu este un model demn de urmat, sunt de pǎrere atȃt liderii americani, cȃt și cei europeni sau chinezi, cǎci nimeni nu vrea un viitor economic similar celui din aceastǎ țarǎ. Pentru a justifica programele masive de stimuli economici, oficialii lumii occidentale susțin cǎ țǎrile lor sunt obligate sǎ ia astfel de decizii pentru a nu sfȃrși ca Japonia, ȋn recesiune și deflație timp de cel puțin un deceniu.

Ȋn Japonia, activitatea economicǎ s-a deteriorat semnificativ la sfȃrșitul anului 2008, cȃnd cele mai mari bǎnci din sistem au admis cǎ efectele crizei financiare mondiale se manifestǎ asupra prosperitǎții lor. Problemele bǎncilor au avut aceleași cauze: cǎderea piețelor de capital a dus la ieftinirea portofoliului de acțiuni și a diminuat cuantumul comisioanelor.

De asemena, Japonia a ȋnregistrat ȋn trimestrul patru al anului 2008 cea mai gravǎ contracție a PIB-ului din ultimii 35 de ani, ca urmare a scǎderii dramatice a investițiilor și exporturilor, guvernul nipon susținȃnd cǎ țara cunoaște cea mai gravǎ recesiune de dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial.

Potrivit statisticilor oficiale, Produsul Intern Brut (PIB) al Japoniei, cea de a doua economie mondiala, a ȋnregistrat ȋn trimestrul patru al anului 2008 un recul anual de 12,7 procente și un recul de 3,3 procente fațǎ de trimestrul precedent. Acest recul ȋnregistrat ȋn perioada octombrie-decembrie 2008, pentru al treilea trimestru consecutiv, este cel mai puternic dupa scaderea de 13,1 procente ȋn ritm anual ȋnregistratǎ ȋn primul trimestru al anului 1974, ȋn plin șoc petrolier. Oricum, chiar dacǎ cele douǎ tablouri pǎreau aproape identice, motivele celor douǎ diminuǎri sunt oarecum diferite una de cealaltǎ. Ȋn 1974, rata realǎ de creștere s-a redus datoritǎ creșterii prețurilor, și, chiar dacǎ rata de creștere nominalǎ scǎzuse semnificativ la acea datǎ, a rǎmas pozitivǎ. Ȋn contrasct, ȋn perioada recentǎ din 2008, PIB-ul nominal a arǎtat o scǎdere de 1,7% ȋntrun sfert de trimestru, reprezentȃnd un recul anual de 6,6%. Datele oficiale recente sunt mult mai grave decȃt prognozau economiștii, care se așteptau, ȋn medie, la o scǎdere ȋn ritm anual de 11,6 procente.