Măsuri Neconvenționale de Politică Monetară Adoptate de Banca Angliei în Contextul Crizei Internaționale Actuale

Introducere

Criza internationala- aparitie si cauze

Criza economică mondială din 2007–2009 a început în luna iulie 2007, moment când pierderea încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidități ce a determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o perioadă de instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment în săptămânile ce au urmat.

Prăbușirea Administrației Federale pentru Locuințe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă pentru producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele și operațiile financiare complicate și supuse efectului de pârghie, politica monetară a S.U.A. stabilind un preț neglijabil pentru credit și astfel favorizând o cotă foarte ridicată a efectului de pârghie și, conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.

Printre factorii declanşatori ai actualei crize financiare globale putem enumera: nereuşita procesării unor informaţii fundamentale privind: creşterea nesustenabilă a pieţei imobiliare, stimularea consumului, evaluarea necorespunzătoare a calităţii portofoliilor de împrumuturi, sistemele distorsionate de remunerare a managementului instituţiilor financiare; înclinaţia factorului uman de a specula tendinţele pieţei (lăcomia), nedepunerea din partea băncilor de eforturi pentru recuperarea creditelor, incapacitatea autorităţilor monetare şi de supraveghere de a identifica şi preveni acumularea de vulnerabilităţi în economie.

Criza financiară care a izbucnit la începutul anului 2007 în Statele Unite ale Americii şi s-a extins pe mapamond a avut ca şi cauză principală ruperea legăturii dintre fluxurile nominale (credite bancare) şi fluxurile reale (active suport) din economia mondială. Structura instituţională prin care s-a realizat această ruptură a fost sistemul financiar-bancar. Instrumentul financiar prin care s-a produs ruptura l-au reprezentat derivativele de asigurare a creditelor bancare.

Firul evenimentelor a fost următorul:

o 2007:

• februarie - din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite nu îşi mai achită creditele de tip "subprime" (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce provoacă primele falimente ale unor instituţii bancare specializate;

• august - cad bursele. Băncile centrale intervin pe pieţe cu lichidităţi;

o 2008:

• 22 ianuarie - banca centrală americană (FED) scade rata dobânzii de referinţă la 3,5%, respectiv cu trei sferturi de punct;

• 17 februarie - banca britanică Northern Rock este naţionalizată;

• 11 martie - o nouă injecţie masivă de lichidităţi pe piaţa creditelor de către băncile centrale, pentru a face faţă contracţiei acesteia;

• 16 martie - JPMorgan Chase anunţă achiziţionarea băncii de investiţii Bear Stearns, la un preţ scăzut şi cu ajutorul FED;

• 7 septembrie - trezoreria americană decide naţionalizarea băncilor Fannie Mae şi Freddie Mac, după ce acestea au suferit pierderi financiare importante;

• 15 septembrie - banca de investiţii Lehman Brothers îş depune bilanţul, iar Bank of America anunţă cumpărarea Merrill Lynch;

• 16 septembrie - compania de asigurări AIG (American International Group) este salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în schimbul a 79,9% din capital;

• 17 septembrie - bursele din lume cad. Băncile centrale intensifică operaţiunile pentru injectarea de lichidităţi pe piaţă;

• 18 septembrie - banca britanică Lloyds TSB cumpără HBOS, instituţie financiară concurentă;

• 26 septembrie - JPMorgan preia controlul asupra Washington Mutual, cu ajutorul autorităţilor federale;

• 28 septembrie - compania de asigurări belgiano-olandeză Fortis este ajutată de statele belgian, olandez şi luxemburghez. Banca britanică Bradford and Bingley este naţionalizată;

• 30 septembrie - banca Dexia este naţionalizată de autorităţile franceze şi belgiene;

• 3 octombrie - Camera Reprezentanţilor adoptă un plan de salvare a sectorului financiar, în valoare de 700 de miliarde de dolari. Senatul aprobase deja setul de măsuri;

• 4 octombrie - reuniune de urgenţă, la Paris, a liderilor membrilor europeni ai G8 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie), care nu reuşesc să ajungă la un acord privind înfiinţarea unui fond european pentru susţinerea instituţiilor financiare aflate în dificultate;

• 5 octombrie - BNP Paribas preia Fortis în Belgia şi Luxemburg, devenind cea mai mare bancă de depozite din Europa.