Măsuri Neconvenționale de Politică Monetară Adoptate de Banca Japoniei

Introducere

Criza globală recentă a atras atenția întregii lumi și a depășit granițele sectoarelor afectate inițial. Alan Greenspan a definit recent această criză drept un ”tsunami al creditelor care apare o dată la un secol”, generată de un colaps ale cărui cauze profunde se regăsesc în sectorul imobiliar American. Unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul, mai întâi din sectorul imobliar în cel bancar și în alte piețe financiare, iar apoi în toate domeniile economiei reale.

Manifestându-se în ultima jumătate de secol în SUA, Europa și Japonia, aceasta s-a dovedit a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. Începând cu anul 2008, turbulențele de la nivelul piețelor financiare s-au intensificat, atingând niveluri nemaiîntâlnite de câteva decenii, cu consecințe severe pentru economia reală. Declinul economic din SUA s-a extins dincolo de sectorul imobiliar, iar consecințele globale ale crizei financiare s-au materializat în scăderea ritmului de creștere în majoritatea economiilor avansate.

Pe ansamblu, activitatea economică globală s-a dovenit a fi în continuare relativ bine susținută de puterea condițiilor economice din economiile emergente. Totuși, începând cu a doua jumatate a lunii septembrie, moment în care criza financiară a determinat falimentul unei importante bănci de investiții din SUA și demascarea unor importanți actori ai sistemului financiar mondial, provocările la adresa creșterii economice au crescut semnificativ. De asemenea, s-a produs o degradare rapidă a condițiilor economice globale datorită scăderii încrederii consumatorilor și a sectorului corporativ, al condițiilor restrictive de creditare la nivel mondial, precum și al efectelor de avuție adverse datorate scăderii prețurilor la locuințe și al valorii acțiunilor. În ciuda măsurilor drastice și fără precent luate de guvernele și băncile centrale din întreaga lume cu scopul de a limita riscurile sistematice și de a reface stabilitatea financiară, criza financiară a condus la sincronizarea tot mai puternică a declinului mondial, ceea ce a amplificat interacțiunea negativă dintre criza financiară și activitatea sectorului real.

Spre finalul anului 2008, majoritatea economiilor avansate se aflau deja în recesiune sau erau pe punctul de a intra în recesiune, un exemplu semnificativ fiind Japonia, care pe 17 noiembrie 2008 a intrat în recesiune economică.

Declinul economic a început să se manifeste tot mai puternic și în economiile emergente, condițiile economice deteriorându-se rapid în special în țările cu dezechilibre interne și externe de amploare, iar creșterea în economiile deschise de mici dimensiuni s-a temperat considerabil într-o periodă de timp foarte scurtă.

I. Starea economiei japoneze

În ceea ce privește economia Japoniei, atât liderii americani, cât și cei europeni sau chinezi sunt de părere că aceasta nu este un model demn de urmat, întrucât nimeni nu-și dorește un viitor economic asemănător celui din aceastǎ țarǎ. Pentru a justifica programele masive de stimuli economici, oficialii lumii occidentale susțin cǎ țǎrile lor sunt obligate sǎ ia astfel de decizii pentru a nu sfȃrși ca Japonia, ȋn recesiune și deflație timp de cel puțin un deceniu.

Ȋn Japonia, activitatea economicǎ s-a deteriorat semnificativ la sfȃrșitul anului 2008, cȃnd expansiunea economică a fost întreruptă brusc, urmând un declin puternic al producției totale. În ciuda faptului că investițiile interne și cererea externă ridicată au contribuit la susținerea creșterii PIB-ului real în trimestrul I al anului 2008, reducerea consistentă a exporturilor nete și a investițiilor corporative, alături de consumul scăzut datorită sporirii incertitudinilor pe piețele forțelor de muncă și a reducerii veniturilor reale, au compensat creșterea pozitivă și au generat rate negative de creștere a PIB-ului real în restul anului. Astfel, Japonia a înregistrat cea mai gravă contracție a PIB-ului, cu o rată anuală de 12,7% în ultimul trimestru din 2008, o scădere de două ori mai puternică decât în SUA sau Europa și cu care Japonia nu s-a mai întâlnit de la criza petrolieră de la mijlocul anilor ’70. Această scădere s-a datorat în primul rând reducerii exporturilor cu 45% față de începutul anului 2008.

Grafic 1. Evoluția PIB-ului ȋn Japonia

Sursa: www.tradingeconomics.com

Odată cu intrarea în criză, economia Japoniei s-a contractat timp de patru trimestre consecutiv, în condițiile în care cumpărătorii din ȋntreaga lume au ȋnceput sǎ resimtǎ criza financiarǎ și nu au mai achiziționat produse japoneze. Comprimarea fără precedent a exporturilor, care contribuiau cel mai mult la creșterea economiei nipone, și reducerea producției s-au alăturat cauzelor ce au contribuit la declinul economiei japoneze, având în vedere că pe parcursul anului 2008 exporturile japoneze au înregistrat scăderi substanțiale chiar și de 53%, făcând ca deficitul comercial al Japoniei să ajungă la 10 milioane de dolari, cel mai ridicat începând cu 1979. Prin urmare, structura industrialǎ a Japoniei s-a dovedit a fi vulnerabilǎ la scǎderile economiei globale.

Grafic 2. Situația exporturilor ȋn Japonia