Metode de gestionare a ratei dobânzii

1. Dobânda

1.1. Conţinut

“Dobânda este forma de remunerare a creditorului de către debitor pentru folosirea capitalului de împrumut”

În sens restrâns dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea unei sume împrumutate sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul sumei respective.

Din punct de vedere al băncii, se pot deosebi două categorii de dobândă:

- dobânda bonificată, care reprezintă remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la bancă. Nivelul acestei dobânzi depinde de :

- rata inflaţiei;

- rata dobânzii de refinanţare ( taxa oficială a scontului în caz de rescontare );

- ratele dobânzii practicate de celalte bănci comerciale.

- dobânda percepută, care reprezintă dobânda pe care o încasează băncile de la clienţii lor în calitate de debitori, corespunzător creditelor acordate. Nivelul acestei dobânzi depinde de:

- rata inflaţiei;

- nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare;

- gradul de risc;

- profitul bancar;

- rezerva minimă obligatorie.

În economia de piaţă există o mare diversitate de tipuri de dobânzi, şi anume :

- taxa oficială a scontului – este dobânda cu care Banca Centrală rescontează cambiile prezentate de băncile comerciale şi acordă împrumuturi altor bănci; are nivelul cel mai mic din economie;

- taxa privată a scontului – este dobânda cu care băncile comerciale scontează cambiile prezentate de întreprinzători şi cu care acestea acordă alte credite întreprinzătorilor;

- dobânda practicată între întreprinzători – are nivelul cel mai mare din economie;

- dobânda bonificată la depunerile bancare – are nivelul mai mic decât dobânda percepută la creditele bancare;

- dobânda practicată de diferite institute speciale de credite – în scopul creării de anumite avantaje pentru unele activităţi, sectoare şi al cărei nivel este inferior dobânzii practicate la creditele acordate de celelalte bănci;

- dobânda practicată la efectele guvernamentale şi la alte efecte emise de societăţi comerciale pe termen scurt;

- dobânda practicată la efectele guvernamentale şi la alte efecte emise de societăţi comerciale pe termen mijlociu şi lung.

În orice economie, dobânda se exprimă în mărimi relative cu ajutorul ratei dobânzii calculată după relaţia:

Rd=(D*100)/C unde,

Rd – rata dobânzii anuale;

D – dobanda plătită ( încasată ) la un împrumut pe timp de un an;

C – suma împrumutată.

În economia de piaţă nivelul ratei dobânzii se formează pe piaţa capitalurilor, în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de capital împrumutat.

Oferta de capital de împrumutat depinde de următorii factori:

- volumul producţei şi circulaţiei mărfurilor;

- fazele ciclice ale producţiei;

- mărimea economiilor diferitelor categorii de populaţie.

Cererea de capital de împrumutat depinde de următorii factori:

- volumul producţiei şi circulaţiei mărfurilor;

- fazele ciclice ale producţiei;

- caracterul sezonier al activităţii economice;

- mărimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin împrumuturi.

La credite şi la dobânzi avem următoarele modalităţi de calcul:

- dobânda simplă, folosită atunci când depunerile şi creditele au o perioadă de până la un an.