Metodologia de Exercitare a Controlului Preventiv

Capitolul I

Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv

1.1. Controlul financiar preventiv

În România, controlul preventiv are o vechime semnificativă, trecând prin numeroase schimbări datorate necesităţii de adaptare la condiţiile sociale şi economice, atât ca formă de conţinut și executare, cât şi ca mod de organizare.

Controlul financiar reprezintă o componentă a controlului economic și are drept scop cunoașterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale și financiare de către societățile comerciale, publice, modul de realizare și cheltuire a banilor publici, urmărește asigurarea și consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienței economico-financiare, dezvoltarea economiei naționale.

În România, pentru prima dată controlul preventiv a fost reglementat prin Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31 iulie 1929 Astfel, această reglementare avea la bază principiul după care controlul preventiv trebuie să fie efectuat de către un personal specializat din afara unităţilor. Cu toate acestea, acțiunea statului, spre deosebire de cea privată, este condiționată și impusă de dispoziții legale care prevăd regulile de efectuare a veniturilor și de folosire a acestora pentru necesități de interes public.

Potrivit acestei legi, controlul preventiv era efectuat de către Înalta Curte de Conturi, organ suprem de control preventiv şi de gestiune asupra cheltuielilor și veniturilor publice, fiind exercitat de consilieri-controlori ai angajării de cheltuieli ce funcţionau pe lângă fiecare minister, regie publică comercială, administraţie autonomă, aşezăminte de binefacere şi asistenţă publică, precum şi pe lângă toate celelalte servicii şi întreprinderi publice ale căror bugete erau sau nu votate de Adunarea Deputaţilor.

Persoanele care exercitau controlul preventiv se pronunţau asupra legalităţii angajării de cheltuieli şi a ordonanţelor de plată, întrebuinţării creditelor în limitele alocaţiilor sau a fondurilor şi creditelor aprobate, cât şi asupra recuperării pagubelor, aplicând viza de control preventiv pe angajamentele sau ordonanţele de plată. Iar în cazul în care consilierul-controlor nu acorda această viză, se anunța ministrului motivele refuzului. În caz de neconcordanţă, documentele respective erau înaintate la Înalta Curte de Conturi, prin intermediul Ministerului Finanţelor, care era în măsură să ia o hotărâre asupra operaţiunii. Deciziile luate de către Curte puteau fi atacate de către Consiliul de Miniştri.

Începând din anul 1948, controlul financiar a fost înființat în conformitate cu organizarea și structura economiei în interiorul unităţilor, cu menirea de a asigura respectarea legilor, suferind de-a lungul vremii anumite modificări.

Controlul financiar preventiv se exercită și asupra documentelor în care sunt consemnate operațiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de către titularul de drept al competenței sau de către titularul unei competențe delegate în condițiile legii. În sfera controlului financiar preventiv nu intră analiza și certificarea situațiilor financiare și/sau patrimoniale, precum și verificarea operațiunilor deja efectuate.

În prezent, controlul financiar preventiv este organizat în conformitate cu legea nr. 30/1991 cu modificările ulterioare.

1.2. Organizare

Controlul preventiv reprezintă o formă specializată a controlului financiar, având ca obiectiv principal oprirea, înainte de efectuare, a tuturor documentelor analizând operaţiuni care nu sunt legale, reale, necesare, oportune, economicoase şi eficiente, în faza de angajare şi plată, respectiv de încasare. Cu toate acestea are rolul de a maximiza eficienţa folosirii resurselor materiale şi financiare, la instaurarea ordinii în gestionarea fondurilor, creşterea răspunderii factorilor de decizie din entităţile publice şi private.

Controlul financiar preventiv are următoarele trăsături caracteristice:

-se organizează în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităţii economice;

-se exercită înainte de efectuarea activităţii supuse verificării sau înainte de lansarea unui document în procesul economic;

-ajută la realizarea unui management eficient al activităţii desfăşurate de unităţile economice;

-are ca scop identificarea şi eliminarea operaţiunilor care ar putea perturba activitatea economică.

Controlul financiar preventiv este:

-control specializat – necesită verificarea activităţii economice-financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii operaţiilor, aplicării raţionale a mijloacelor materiale şi financiare şi al ocrotirii integrităţii proprietăţii;