Misiune de audit statutar asupra situațiilor financiare anuale ale societății bancare Garantibank Alba-Iulia, aferente exercițiului financiar 2008

Băncile joacă un rol central în economie. Ele păstrează economiile populaţiei, oferă mijloace pentru plata bunurilor şi serviciilor şi finanţează dezvoltarea afacerilor şi comerţului. Pentru a îndeplini aceste funcţii în mod sigur şi eficient, fiecare bancă trebuie să obţină încrederea populaţiei şi a celor cu care face afaceri. Stabilitatea sistemului bancar, atât pe plan naţional cât şi pe cel internaţional, a devenit, de aceea, recunoscută ca o problemă de interes general. Acest interes public este reflectat în modul în care băncile din majoritatea ţărilor, spre deosebire de aproape toate celelalte societăţi comerciale, sunt supuse supravegherii prudenţiale de către băncile centrale sau alte organisme oficiale specifice.

Auditorul trebuie să desfăşoare un angajament de audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit (ISA). Acestea conţin principii de bază şi proceduri esenţiale, împreună cu recomandări aferente, sub forma materialelor explicative şi a altor materiale.

Pentru desfăşurarea unui audit în conformitate cu ISA, auditorul trebuie să respecte toate cerinţele prevăzute de totalitatea ISA.

O bancă este un tip de instituţie financiare a cărei activitate principală o constituie atragerea depozitelor şi a fondurilor în scopul creditării şi investirii şi care este recunoscută ca atare de autorităţile de reglementare din orice ţară în care operează

Persoanele care au dobândit calitatea de auditor financiar si care sunt autorizate pentru exercitarea acestei profesii în condiţiile prevazute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999, republicată, cu modificările ulterioare, sunt considerate ca fiind auditori statutari, respectiv firme de audit aprobaţi/autorizaţi (aprobate/autorizate) să desfaşoare activitate de audit statutar în condiţiile prezentei ordonante de urgentă.

Băncile au în mod obişnuit o mare diversitate de activităţi, ceea ce înseamnă că pentru auditor este uneori dificil să înţeleagă pe deplin implicaţiile unor anumite tranzacţii. Tranzacţiile pot fi atât de complexe încât conducerea însăşi eşuează în analizarea corectă a riscurilor generate de noi produse şi servicii. Dispersia geografică mare a activităţilor unei bănci poate conduce, de asemenea, la dificultăţi. Băncile întreprind tranzacţii care au caracteristici fundamentale complexe şi importante ce pot să nu rezulte din documentaţia folosită la procesarea tranzacţiilor şi la înregistrarea acestora în evidenţele contabile ale băncii

În conformitate cu ISA 310, auditorul ia în considerare dacă aserţiunile din situaţiile financiare sunt consecvente cu cunoştinţele auditorului referitoare la clientul său. În multe cadre de reglementare, nivelurile şi categoriile de activităţi pe care o bancă are voie să le deruleze depind de nivelul activelor şi datoriilor sale şi de tipurile de riscuri identificate aferente acestor active şi datorii (un cadru general cu privire la capitalul ponderat în funcţie de risc). În astfel de circumstanţe, există presiuni mai mari asupra conducerii de a se angaja în raportări financiare frauduloase prin încadrarea greşită a activelor şi datoriilor în categorii sau prin descrierea loc ca fiind mai puţin riscante decât sunt în realitate, în special atunci când banca operează la nivelele de capital minime cerute sau foarte aproape de acestea.

Obiectivul unui angajament de audit al situaţiilor financiare ale unei bănci, desfăşurat în conformitate cu ISA îl constituie, prin urmare, formularea unei opinii asupra situaţiilor financiare ale unei bănci, care sunt întocmite în concordanţă cu un cadrul identificat de raportare financiară

După cum s-a stabilit în ISA 210 „Termenii angajamentelor de audit”:

Scrisoarea de angajament documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a numirii, a obiectivului şi sferei angajamentului de audit, a întinderii responsabilităţilor auditorului faţă de client şi a formei oricăror raportări.

Autorităţile de supraveghere bancară şi auditorii interni şi externi cooperează reciproc pentru a contribui la procesul de supraveghere mai eficient. Cooperarea optimizează supravegherea permiţând fiecărei părţi să se concentreze asupra responsabilităţilor proprii. În anumite ţări cooperarea se poate baza pe întâlniri periodice între supraveghetor şi auditorii externi şi interni.

Principiile care stau la baza auditului financiar bancar:

- Independenţa

- Obiectivitatea

- Competenţa profesională şi diligenţa cuvenită

- Confidenţialitatea

- Conduita profesională

- Standardele tehnice.

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România.

Relizarea unui audit financiar bancar presupune parcurgerea următoarelor etape :

1.Acceptarea angajamentului de audit

2. Planificarea auditului

3. Aprecierea controlului intern

4. Controlul conturilor

5. Controlul situaţiilor financiar

6. Concluziile auditului şi raportarea

Metodologia cercetării ştiinţifice economice este o parte a ştiinţei economice. Ea poate fi definită ca un ansamblu de principii, de etape şi faze, de metode, tehnici şi instrumente de investigare şi cunoaştere ştiinţifică a fenomenelor economice.

În elaborarea lucrării de faţă am folosit următoarele metode:

- metoda studiului de caz – este o metodă utilizată în domenii variate atât pentru cercetare cât şi pentru învăţământ şi se defineşte ca fiind modalitatea de a analiza o situaţie specifică, ce iese din comun, particulară, reală şi ipotetică, modelată sau simulată, care există sau poate să apară într-o acţiune, sistem de orice natură, denumită caz, în vederea rezolvării ei, în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau modernizării proceselor, asigurând luarea unor decizii optime în domeniul respectiv.

- metoda comparaţiei – reprezintă compararea a două sau mai multe probleme, informaţii.

- metoda de culegere a datelor(ancheta, observatia etc.)

Acceptarea misiunii de audit– etapa prin care se colectează şi se evaluează primele informaţii despre entitatea care urmează a fi auditată, sectorul din care face parte , reglementările specifice domeniului.