Monedă Internațională

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă este o sinteză a evoluţiei monedei unice euro spre statutul de monedă internaţională.

Se ştie că moneda euro a fost creată şi pentru a contrabalansa puterea în creştere a dolarului. În ultimul deceniu abordările referitoare la conceptual de Uniune Economică şi Monetară şi monedă unică s-au dezvoltat exploziv, atât în literatura internaţională cât şi în cea naţională. Acest lucru s-a produs pe fondul realizării Pieţei Unice Europene, a creşterii interdependenţelor şi fluxurilor dintre statele Uniunii Europene.

Mai mult, lucrarea prezintă evoluţia monedei euro în contextul mondial, şi influenţa pe care aceasta o poate avea în “lupta” cu dolarul pentru supremaţie.

Un alt aspect al lucrării îl reprezintă identificarea efectelor pe care economia românească le-ar avea de suportat în urma unei eventuale aderări la euro: efecte supra politicii economice şi monetare, efecte asupra sistemului bancar şi, nu în ultimul rând, evoluţia leului în umbra monedei unice.

Capitolul I abordează conceptul general de monedă internaţională, cu definirea conceptului, prezentarea caracteristicilor marilor monede internaţionale, printre care şi moneda unică, şi delimitează conceptul de monedă internaţională sintetică de cel de monedă naţională internaţionalizată.

Capitolul II reprezintă, de fapt, o ilustrare a trecerii de la ECU (European Currency Unit) la moneda unică, euro. Se ilustrează modul în care funcţiona ECU, ca monedă de cont a statelor Uniunii Europene, utilizarea lui pe pieţele private şi de capitaluri şi preferinţa europenilor pentru euro, in defavoarea ECU. Nu în ultimul rând este evidenţiat procesul de lansare a monedei unice.

Capitolul III face referire la Banca Centrală Europeană, singura instituţie care emite bancnote şi monede euro. Sunt ilustrate problemele de organizare şi capital, politica monetară a Băncii Centrale Europene, cu principiile, instrumentele şi procedurile sale. Ultimul subcapitol este de o reală importanţă, evidenţiindu-se credibilitatea şi independenţa Băncii Centrale Europene.

În Capitolul IV se subliniază optimalitatea zonei euro. Prima parte se opreşte asupra caracterului teoretic al optimalităţii unei zone monetare, în accepţiunea lui Mundell şi McKinnon. Se abordează probleme legate de criteriile unei zone monetare optimale şi viabilitatea Uniunii Monetare Europene. Capitolul continuă cu importanţa zonei euro pe plan internaţional şi cu internaţionalizarea monedei euro, cu cursul de schimb al euro şi, în final, se face o comparaţie între euro şi dolar în contextul internaţional.

Capitolul V surprinde efectele monedei unice asupra economiei româneşti, asupra sistemului bancar şi, nu în ultimul rând asupra leului. Deasemenea, în procesul de adoptare a aquis-ului comunitar, sunt evidenţiate: politica economică, politica monetară şi a cursului de schimb şi politica fiscală.

I. MONEDA INTERNAŢIONALĂ – DEFINIRE ŞI CARACTERISTICI

I.1. Definirea calităţii internaţionale a unei monede

O monedă devine internaţională dacă îndeplineşte funcţiile: de tranzacţie, etalon de valoare, de finanţare şi de rezervă. Realizarea acestor funcţii cere un anumit număr de condiţii tehnice care se cer îndeplinite.

În primul rând, o monedă internaţională trebuie să fie imediat disponibilă. În al doilea rând ea trebuie să fie disponibilă în cantitate suficientă pe pieţe, iar tranzacţiile să fie din ce în ce mai importante ca volum.

Situaţia de faţă implică ca ţara sau ţările posesoare de monedă internaţională să accepte ca părţi crescătoare din monedă să treacă sub control străin. Acest fapt nu este acceptabil pentru ţara monedei internaţionale şi alţi indicatori reprezentativi ai propriei sale forţe internaţionale.

Astfel, în cazul S.U.A. s-a făcut adesea remarcat faptul că deficitul său extern (atât de important pentru restul lumii) nu ar reprezenta decât un procentaj redus din produsul său global. Acelaşi lucru nu se poate spune şi despre o putere mijlocie sau chiar despre o ţară mare dar puternic dependentă de exterior, care nu ar putea avea faţă de comportamentul deţinătorilor internaţionali din moneda sa, indiferenţa S.U.A.

În al treilea rând, o monedă internaţională este o monedă fiduciară. Ea se impune prin încrederea pe care o inspiră serviciile pe care le face şi nu atât sub presiunea puterii care în anumite ocazii nu ar exista. Acest aspect este esenţial din perspectiva unei reforme de fond a sistemului internaţional şi în care, printre alte măsuri, e propune crearea unor noi monede internaţionale.

O monedă internaţională trebuie să aibă puterea să stingă obligaţii de plată între orice agenţi, nu numai între băncile centrale. Băncile se pot înţelege şi să propună monede fictive, construcţii abstracte, care adesea le deservesc propriie lor scopuri de echilibrare. Ele nu vor putea astfel să-şi impună punctul de vedere asupra unei comunităţi internaţonale, incontrolabile prin diversitatea şi divergenţa intereselor sale.

O monedă se consideră a fi internaţională dacă este cerută pe pieţele de schimb, ea îndeplinind funcţiile monetare la scară internaţională: de tranzacţie, de măsură a valorii de finanţare şi de rezervă la scară internaţională.

Ţara a cărei monedă este internaţională realizează schimburi cu toată lumea. Nevoia de monedă este justificată prin nevoia de a cumpăra bunuri şi servicii. Moneda unei ţări poate fi aleasă ca mijloc e reglementare de către ţările care fac schimburi comerciale între ele. Dacă nici una din ţări nu acceptă utilizarea monedei partenerului său, ele se înţeleg în vederea reglementării finale, să efectueze operaţiunile într-o monedă care prezintă un grad mare de comoditate şi securitate, datorită calităţilor sale intrinseci: stabilitatea şi valoarea sa.

Moneda internaţională este considerată cea mai stabilă în raport cu bunurile pe care ea este susceptibilă de a le evalua, precum şi în raport cu alte monede. O monedă internaţională serveşte, deci, pentru a defini valoarea tranzacţiilor internaţionale şi pentru a garanta stabilitatea.

În acelaşi timp, o monedă internaţională beneficiază de un suport instituţional care îi permite să pună în mişcare un sistem de împrumuturi şi credite internaţionale. Un sistem bancar mondial dezvoltat, o piaţă monetară internaţională aprovizionată şi rentabilă permite ţării sau ţărilor posesoare de monedă internaţională să satisfacă cererea mondială de monedă internaţională fără pericole pentru echilibrele lor interne şi externe.