Moneda și Sistemul Monetar Românesc

Introducere

“Un instrument etalon legal de plată pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulări şi stingerea obligaţiilor măsurător general de valori care atunci când moneda este confecţionată din metal preţios , ii garantează greutatea şi titlul.”

Moneda are şi a avut în ultimele secole o contribuţie extraordinară în funcţionarea şi dezvoltarea economiilor tuturor statelor, devenind indispensabilă în raporturile zilnice dintre oameni, organizaţii, state şi popoare.

Economia modernă în general nu poate fi despărţită de moneda, deoarece ele îşi condiţionează reciproc existenţa şi dezvoltarea.

Moneda este expresia unor situaţii şi imperative economice(producţie, schimb, comerţ internaţional etc), dar ea este totodata şi o expresie a suveranităţii, a voinţei statului, fiind unul din instrumentele puterii de stat.

Problema actuală monedei este aceea a legăturilor sale cu viaţa economică, a influenţelor şi remediilor pe care intervenţiile ei le pot determina, a limitelor posibile în care se solicita prezenţa ei, a relaţiilor ei cu centrele de putere economică şi politică, cu statul, cu societatea.

Etimologia termenului “monedă”

Cuvântul ,, moneda “ vine de la termenul latin ,, moneta “ derivat din verbul ,, moneo “ care în traducere îneamnă ,, a avertiza “. Existenţa unei legături între ideea de ,,avertisment” şi ideea ,,monetară“ este pur accidentală şi de natură istorică. Este vorba de faptul că templul în care s-au confecţionat piesele monetare la Roma , celebrând victoria asupra regelui Epirului ( Grecia ) în anul 275 înainte de Hristos , aparţinea zeiţei Junona ( soţia lui Jupiter ). Pe lângă alte epitete ce i s-au atribuit zeiţei era şi cel de ,,Iuno-Moneta” adică vestitoarea primejdiilor, care ştia să prezică evenimentele, să avertizeze ceva.

În terminologia monetară contemporană se utilizează alternativ 2 termeni : unul care exprimă, în general, unitatea de valoare ca : ,,Argent “( Franceză ), ,,Money” (Engleză ), ,, Bani “( Română ); altul care exprimă forma naţională reprezentativă ca :,, Monnaie “ ( Franceză ), ,, Currency” (Engleză ), ,, Monedă “( Română ). Cu timpul,cei doi termini au devenit sinonimi.

Delimitări între conceptul de monedă şi bani

În limbaj curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât termenul de „bani” cât şi cel de „monedă”.

Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez, englez, italian desemnează, potrivit definiţiei dată de dicţionarul Larousse, „o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleeaşi definiţii, termenul de monedă este de origine latină şi provine de la numele zeiţei Junon Moneta, în templul căreia romanii băteau monede.

În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizează cu aproximativ acelaşi sens, termenul „bani”. Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, prin bani se înţelege „echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”. Etimologic, termenul de bani are provenienţă necunoscută.

Din definiţii rezultă că între cele două noţiuni există diferenţe cantitative şi calitative, astfel:

-noţiunea de bani este mai cuprinzătoare şi mai veche decât cea de monedă, întrucât cuprinde toate mijloacele de schimb ;

-noţiunea de monedă este denumirea generică acordată pieselor metalice.

Din această abordare rezultă că noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta reprezentând doar o parte a masei băneşti.

Funcţiile monedei

Orice tratare ştiinţifică a monedei începe prin enumerarea funcţiilor monedei, enunţate pentru prima dată de Aristotel ( 384-322 î.Hr ) în opera sa ,, Politica “.Aceste funcţii sunt:

-mijloc de schimb

-unitate ( etalon ) de măsurare a valorii

-rezervă de valoare (instrument de economii)

Aristotel subliniează legătura dintre comerţ şi bani, considerând banii drept rezultat al extinderii schimbului şi care pun capăt trocului.