Monografia sistemului bancar al Statelor Unite ale Americii

1.Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii

1.1 Scurt istoric

Structura şi evoluţia sistemului bancar a fost întotdeauna un subiect foarte disputat pe plan politic în America. Structurarea sistemului financiar-bancar se supune unui proces de adaptare şi transformare continuu, de reglementare sau de dereglementare, prin această modificare confirmându-se, pe de o parte, nevoile interne ale economiei, şi pe de altă, parte cerinţelor sistemului financiar internaţional.

Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii are o însemnătate distinsă, în prezent acesta având o structură de tip piramidă, în varf plasându-se Sistemul Federal de Rezervă şi organismele federale. Federal Reserve System are în componența sa 12 bănci federale ce corespund celor 12 districte şi are la conducere Consiliul Guvernatorilor, care este alcătuit din 7 persoane numite de preşedinte, pe o durată de 14 ani.

Până a prezenta structura sistemului bancar american considerăm că trebuie mai întâi să menționăm cele mai remarcabile evenimente ce au condus la formarea acestuia.

Prima bancă apare în Statele Unite ale Americii în contextul Revoluţiei Americane și a fost instaurată de Congres în anul 1781 la solicitarea lui Robert Morris, administratorul finanţelor. Aceasta a fost creată în Philadelphia și a purtat numele “The Bank of North America“.

Primului Secretar al Trezoreriei Nationale, Alexander Hamilton propune înființarea unei bănci centrale în anul 1790. Aceasta s-a fondat în anul 1791 sub forma Băncii Statelor Unite și

a fost în stare de activitate doar până în 1811. Deoarece se instaurase războiul, nu trebuia să se abandoneze banca central, pentru că în momentul respectiv aceasta putea reprezenta o salvare întrucat finanţarea războiului a fost mai dificilă, diminuându-se randamentul eforturilor militare. După finalizarea războiului, s-a înfiinţat a doua Bancă a Statelor Unite, în anul 1816. Aceasta intervine în cadrul economic oferind echilibrul financiar ce s-a pierdut odată cu deflaţia de după război. Această bancă reuşeşte să se menţină doar până în anul 1832.

Uniunea federală se afla într-o perioadă de instabilitate financiară datorată lipsei băncii centrale. Astfel anii 1837 şi 1839 s-au confruntat cu renumitele “crize ale băncilor”, iar în anul 1842 câteva state americane arătau grave probleme financiare.

Pentru a se asigura numerarul disponibil pentru a mulțumi cerinţele neprevăzute de la depunători, bancherii s-au arătat foarte precauţi în privinţa persoanelor cărora le acordau bani şi în privinţa timpului, norma era cuprinsă în intervalul 30-60 zile. Pană în 1860 în SUA circulau peste 10000 de bancnote diferite aceasta aducând mari probleme comerțului cu amănuntul. Foarte multe bănci au ajuns în prag de faliment declanşandu-se crize minore, iar pe parcurs acestea intensificându-se au ajuns chiar la criza financiară majoră din 1857.